luceafărul de noapte

ei, vecine, găsesc în poezia asta a ta o nostalghie intactă(asta pre limba mea înseamnă cu siguranță ceva măiastru)

reușești să transformi aici urbanul de sârmă ghimpată cel de toate zilele îndepărtător într-o veritabilă joacă serioasă de-a realul cu luceafăr la poartă

acel \"că_cerul\" din strofa 3 zgârie oarecum urechile sensibiloase, zic și eu...

ca întotdeauna te citesc și recitesc cu plăcere

salut

am îndepărtat scama pe care ai observat-o, probabil că este mai bine acum
sunt într-adevăr un nostalgic (am și un poem cu un subtitlu elocvent, nostalgii comuniste -aici ar fi trebuit să urmeze un emoticon amuzant-) și îmi place să mă joc uneori în acest mod
să mai spun că îmi face plăcere semnul tău?
mulțam frumos

Îmi place cum dispui micile stereotipii intr-o configuratie care focalizeaza si retine o stare, accelerarile si retentiile bruste plecand de la ele dau o nota de spontaneitate si curentează plăcut.

Începutul m-a intrigat, l-am văzut între ludic și o scriitură cu tentă socială:
când ies din schimbul doi
îmi potrivesc cu atenție pașii
e important
Scris cu sufletul la gură, poemul are și scântei de lirism, venind dinspre luceafăr. Mai trec pe aici, tama

La scoala de piramide
ne-au invatat ca-i bine
sa iesi din casa imbracat
intr-o piramida de ametist
sau de jad
sau de aur
sau poate de argint
cu piciorul drept
chiar daca-ti vine
cu tot dinadinsul
sa-l scoti intii pe stingul
asa numa ca sa te dai in contra traditiei.
e bine sa fugi acasa imbracat in zale
eventual cutii mari de conserve
s-ar putea sa fie soacra-n hol
si sa nu-ti vada piramida energetica
uneori un facalet ordinar
sfideaza toate legile creatiei.
Mi-a placut poezia ta.