lumea asta nu poate fi cucerită

Brutal de sincer, dar bine scris, un text ancorat în realitate. Trist dacă „lumea asta nu poate fi cucerită”. Ce ne mai rămâne?

„oameni cu burți în care încap
toate iluziile pe care ți le-ai făcut
despre concepte
despre nemurire
e de-ajuns să apeși pe trăgaci
și moartea capătă un sens comun”

O umbră de speranță?

„și poate că începe o lume nouă
chiar acum
o ușă deschisă”

Nimic pretențios, m-a prins.

Cu stimă

Doru Emanuel

m-am oprit o secundă la viața e aici sau dincolo, dar zvonul de ton kunderian s-a risipit repede repede.
și mi-a rămas gustul astringent, ca după un vin ținut răbdător în pivniță și desfăcut firesc, fără ocazie specială, totuși. așa văd eu textul acesta.
e bine ferit de patetismul în sens peiorativ al discursului pilduitor, deși e un atare discurs, până la urmă. nu are șiretlicuri, asta îi dă fermitate, cred.

Doru:
mă bazez în general pe sinceritate, deși nu-mi iese întotdeauna, deoarece cred că altfel discursul ar fi contrafăcut, ori tocmai ideea unei bune comunicări cu cititorul face toate paralele
mulțumesc ptr opinie

Mădălina:
știam încă de când mi-am propus să scriu acest text că va avea un discurs pilduitor, tocmai de aceea am vrut să-l feresc de aerul ușor patetic în care putea să pice
pe Kundera nu l-am citit, dar mi-ai dat o idee
mulțam

da, are celebrul roman \"viața e în altă parte\", care deși reia oarecum mult din ideea din \"gluma\", merită citit. măcar așa, de dragul comparației cu varianta românească a efectelor încercărilor tâmpite de a crea omul nou comunist.
și are un ton deloc excesiv sau politiza(n)t.

am fost până acum într-o oarecare extremă, cu Palahniuk și Aldulescu, dar am trecut la Houellbecq, poate după aceea, deși îl mai am și pe Welsh pe listă cu Trainspotting
poemul mi-a fost inspirat de filmul The thin red line, pe care l-am tot revăzut în ultima vreme

eu nu mă încumet încă să îl văd, mă tot pregătesc. (și da, kundera l-am citit când eram cumva mai inocentă, să zic, acum ani buni)
știu însă zone din the thin red line și cumva intuiesc simplitatea conceptuală și tehnică pe care s-a construit. intuiesc efortul prin care s-a ajuns la ele.
așa că nu mă miră nici simplitatea din text, până la urmă. nu se simte efortul de căutare a ei.