Cezar C. Viziniuck

De multe ori am stat și m-am gândit cum le-au venit ideea acelor meșteri zugravi să vopsească în albastru celebra Mânăstire Voroneț. De ce și-ar firidicat ei ochii înspre albastrul cerului și nu au

Moartea: Tu crezi că lira-ți spartă mereu te va ține și uitării a ta țară în veci nu te va da? Tu crezi că-n ale tale versuri goale, fără noimă te vei regăsi din tărâmul întunecos al

rămâne doar părerea visului, a une clipe amorfe.

Soarele ardea deja sus pe cer pârjolind spațiile verzi ale orașului și topind asfaltul de pe străzi. Ziua de 2 Iulie începu normal în Centrul de Plasament din Oradea. Copiii își începură ziua urmând

Totul părea că se destramă și că însăși ființa mea nu-și mai găsea locul. Totul în jurul meu era noapte. O noapte rece, de nepătruns; o noapte ce se asemăna cu moartea. Un vulcan de

\"Și dacă vremea iar întoarce Nedumeriri în jurul meu, Un iad, dezgust îmi este viața, Nu este cum a fi mai rău.\" (George Bacovia, Și dacă) Ajunsă acasă, Andreea plutea de fericire.

Îmi amintesc, iubito, când ne plimbam pe cărările acoprite cu frunze moarte, a pădurilor de fagi. Îmi amintesc cum ne prindeam în mrejele iubirii uitând de spațiu și timp. Ne îmbătam

Vântul bate blând, molatic Peste vârfuri de castani, Iar cu ochi-i de jăratic, Ne privește printre ani. El e copil de uragane Ce se-mpiedică mereu De-al ferestrelor obloane, Dar ed mândru

Singurătatea mea se ascunde brusc, nu știu unde, și mă lasă cu spaimele gândurilor mele. 1995

Ades a noastră viață Ce pare a fi plăcută, E ca o mălăiață Ce nu a fost gustată. Ades ale noastre gânduri Se pierd în Univers, La fel ca niște săruturi Ce încă nu s-au șters. Ades noi

În luptă cu puterea Divinei Comedii, Tu pari atât de dulce și plină de talent Încât, noi cei mărunți nu încetăm a te iubi Și a-ți aprecia sufletu-ți discret. Cu chipu-ți atât de fraged, dar

Un fulger ne-a străpuns amintirile Pe care noi le-am acumulat Dintr-un ev aprins al lumii monotone Ce din prin timp ne defăimează Cauza tuturor durerilor noastre Nu este ceea ce noi credem a

Voi care plângeți al vieții chinuri nemiloase Și-ndurați săgeata cruntă a disperării, Uitați de toate acestea în zi de sărbătoare Și nu-l dați pe Dumnezeu uitării! Voi care plângeți sfârșitul

Trăise cândva, demult, într-un sat di nordul Moldovei, un bărbat bine înstărit, dar foarte zgârcit. De zgârcit ce era, nici măcar el în casă nu mânca decât fasole și cartofi, în timp ce șuncile

O, iubire, neprețuită iubire, câte victime ai făcut! Câtre suflete spre pierzanie le-ai dus! Ai distzrus atâtea vieți liniștite și ai fost cauza atâtor suflete distruse. 3 August 2002

Cânt te privesc în ochi, mă pierd în ei. 1999

(în chilia unui călugăr, Părintele Ioan și un anume tânăr din București Vasile) (Vasile intră pe ușa chiliei și face metanie bătrânului călugăr ce stătea pe un jilț vechi) Vasile:

Printre atătea porniri de ură, mă chinui să înțeleg iubirea. Trăiesc în agonie și visez la tine, visez la iubire. 1997

Întuneric. Totul este în beznă. Mă ascund printre rânduri și încerc să scriu. Chinul nașterii de versuri mă epuizează, dar pasiunea învinge. Noatea se coboară din stele și mă

Pierdut în munții Bucovinei Aș vrea să-mi duc eu dorul, lin, Și prin dulcile-i coline Visându-ți chipul, să suspin. Simțind briza primăverii În ceafă-mi răsuflând, Pierdut în mrejele

10 Aprilie 1998, Mânăstirea Râșca Să-mi dedic viața lui Dumnezeu, mi-am dorit dintotdeauna. Mi-am ghidat pașii spre această Mânăstire unde vreau, ca, cu ajutorul lui Dumnezeu să-mi petrec viața

Pe poteca dinspre codrii, cine oare se coboară? O nălucă oare să fie, ori un îngeraș din cer? Dar nu, e iubita-mi, vine goală. Ea se apropie de mine, eu de durere gem. Pleata-i blondă,

Ști de ce te iubesc? Pentru că atunci când am vrut să te privesc în ochii, i-ai ferit; când am vrut să te sărut, m-ai respins, iar când le-am făcut pe amândouă, eram deja cu

Clipe de iubire, clipe de fercire dorite de oricine. 4 Decembrie 2009