Călugărul

(în chilia unui călugăr, Părintele Ioan și un anume tânăr din București Vasile) (Vasile intră pe ușa chiliei și face metanie bătrânului călugăr ce stătea pe un jilț vechi) Vasile: Blagloslovește, părinte. Părintele Ioan (punându-i mâna pe cap): Domnul, fiule, Domnul. Vasile (ridicându-se în picioare): Preacuvioase, am venit la sfiția voastră cu o problemă. P. Ioan (gânditor): Spune, fiule, spune. Vasile: Vreau să mă însor. P. Ioan: Însoarăte. Vasile: Fac bine dacă mă însor? P. Ioan: Dacă te însori e bine, dacă nu te însori, tot bine este. Vasile: Îmi va fi bine însurat? P. Ioan: Depinde. Vasile: Depinde de ce? P. Ioan: De cu cine te însori. Vasile: O cunosc de copil. E fată bună. P. Ioan: Dacă zici tu. Așa o fi. Atunci însoară-te. Vasile: Dar dacă după ce mă însor se schimbă? P. Ioan: Atunci nu te mai însura. Vasile (enervat): La dracu\', părinte... P. Ioan: Te rog nu-l băga pe ăsta în discuție. Vasile: (un pic mai calm): Iartă-mă, dar spune-mi clar, părinte, Ce să fac? Să mă însor, ori ba? P. Ioan: Faci ce vrei. Vasile(enervăndu-se dinou): Să fiu al d..., iartă-mă, dar nu ies la capăt în nici un fel cu sfinția ta. Spune-mi clar, să mă-nsor ori nu? (călugărul tace) Vasile: Dar ce tot vorbesc? Mai bine ies afară să mă răcoresc. (ieși din chilie și coborâ trei părți din calendar, îl băgă și scoase pe călugăr, apoi se întoarse) Vasile (mai liniștit): Dacă mă însor mă va înșela? P. Ioan: Cu siguranță. Vasile: Deci să nu mă însor? P. Ioan: N-am spus asta. Vasile: Dacă nu mă-nsor n-are să râdă lumea de mine? P. Ioan: Ba cred că da. Vasile: Dar dacă mă însor? P. Ioan: Și mai și. Vasile: Fie-ți milă și dă-mi un răspuns! P. Ioan: N-am timp acuma. Mă rog. Vasile (nervos): La dracu\'! Ce să fac? P. Ioan: Dacă îți ieși așa repede din pepeni mai bine rămâi burlac. Vasile (ridicându-se și îndreptându-se spre ușă nervos): Decât să vin la sfinția ta mai bine îmi băgam un ardel undeva și înconjuram Bucureștiul de șapte ori. P. Ioan: Așa să faci. Mergi cu Dumnmezeu! 2007, Salmerón