Proză
Avocat fără scrupule
lui Sorin Gabriel Mîndrilă
3 min lectură·
Mediu
Eram în biroul meu și cercetam niște hârțoage contabile când în anticameră începu să se audă gălăgie. După aproximativ o jumătate de minut dădu buzna în cameră o femeie de vreo treizeci și cinci de ani îmbrăcată într-o rochie neagră ce-i scotea în evidență corpul suplu și sexi. Pe cap purta o pălărie de aceiași culoare cu un voal de mătase subțire.
- N-am putut s-o rețin. Îmi pare rău! se scuză secretara mea, o tânăra foarte slabă cu chip de copil.
I-am făcut semn să iasă.
- Domnule avocat de Guarro, ai ceva timp și pentru mine? mă întrebă ea batjocoritor.
- Ce vrei, Virginia?
Ea începu să râdă sarcastric.
- Tu ce crezi? Să-mi arâți testamentul soțului meu.
I-am privit ochii negrii plini de venin pe sub vălul negru și îmi aminti de clipele petrecute împreună chiar în patul ei conjugal când, aceia-și ochi, palpitau de dorință. Acest gând mă excită.
Îi zâmbi.
- Ști că nu se poate.
- De ce p... mnăsii nu se poate?!
Furia o făcu încă și mai frumoasă.
M-am ridicat de la locul meu și înconjurând masa de scris, mă postai în fața ei.
- Păi, uite așa. Nu vrea judecătorul.
- Dă-l dracu\' de judecător! O faci neoficial. Vreau să știu dacă mi-a lăsat ceva.
- Nu pot.
Ea mă privi țintă, iar ochii-i aruncau văpăi. Își mușcă buza de jos de nervi.
- Ce dracu\', Ánghel, vrei să mă crăcesc aici pe biroul tău și să mi-o tragi ca să mi-l arăți?
I-am zâmbit excitat. Nu era rea ideea, dar nu vroiam să cedez. Am mândria mea, iar ea nu era decât o cățea ce-și ridica coada la toți și pe de-asupra eram sigur că ea jucase un rol important în spatele morții soțului ei, așa că i-am răspuns calm:
- Te-ai crăcit destul până acum și chiar îmi plăcea cum făceai atunci când mă călăreai, iar țâțele tale săltau uite așa.
Am făcut un gest cu mâinile în dreptul pieptului și, maimuțărindu-mă, gemusem la fel ca ea în timp ce făcea sex. Acest lucru o cam scoase din pepeni și mă privi ca o fiară rănită.
- Vei regreta Don Ángel de Guarro! urlăea îndreptându-se spre ieșire.
- Nu cred Doña Virginia del Coño, spusei eu pe același ton batjocoritor pe care îl folosi și ea când intrase.
Ieși trântind ușa.
Mi-am pus un Wiski cu gheață când intră Niña, secretara mea ce-mi spuse cu glas mieros:
- Te-a cam supărat doamna!
- O cățea! spusei.
Mă privi o clipă, apoi reluă:
- Ai nevoie de un masaj. Ești încordat.
Am privit-o cu poftă.
- Cred că da.
Se apropie de mine și începu să-mi scoată cămașa.Mutrișoara ei băiețească părea tot mai feminină.
- Ști ce, dragă, cred că ești deja coaptă.
- Și?!
Întrebarea păru ca un sâsâit de șarpe.
- Nu crezi că dacă nu te culeg vei cădea moartă?
- Și atunci, ce mai aștepți?
Nici n-am mai așteptat. Am luat-o în brațe și am pus-o pe masă, i-am desfăcut nasturii cămășii la repezeală dezgolindu-i sânii mici și ascuțiți. I-am mozolit un mic, pe fugă, apoi ridicându-i fustița mini, chiloțeii au zburat fără să-mi dau seama când și am penetrat-o în forță, excitat fiind de Doña del Coño.
001.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 542
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Avocat fără scrupule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/proza/13918649/avocat-fara-scrupuleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
