Gravitația privirii
Gravitația privirii Se întâmpla — sau poate doar își imagina — că privirea ei i se așeza pe piept ca o lespede translucidă, o placă vie, caldă, apăsându-l până îi tăia respirația. Părul ei, negru
CVCezar C. ViziniuckAnatomia singurătății
Într-un oraș unde iernile păreau să se prelungească dintr-un motiv moral, nu climatic, trăia un bărbat care își petrecea zilele într-o colivie de obiceiuri. Îi plăcea să spună că viața e o sumă de
CVCezar C. ViziniuckOmul din umbre
Omul nu avea un nume sau îl uitase cu timpul. Mergea pe străzile înguste ale unui oraș care îi era străin, deși trăise acolo dintotdeauna. La trecerea lui, zidurile păreau să se strângă, iar
CVCezar C. ViziniuckUrme în nisip
Stătea rezemată in coate pe pervazul ferestrei și privea răsăritul. Un răsărit ca oricare altul, dar mereu altfel. Globul acela de lumină ce se ridica din mare precum un felinar din adâncul unei
CVCezar C. ViziniuckMak’d±wa
1 X-252 „Căutătorul” își păstra viteza navigând lin, fără turbulențe înspre „X-252”, planeta pe care cu șapte ani în urmă, organizația pierdu trei oameni importanți, unul dintre ei fiind chiar
CVCezar C. ViziniuckDoar o poveste
O văzusem atunci. Nici nu mă gândisem vreodată ca ea, într-o zi ar putea să mă iubească. Se încurca în cuvinte. Chipul ei era aplecat peste litera ce nu prea știa unde să o așeze. Era într-o toamnă
CVCezar C. ViziniuckVânt înspre apus 2
Simțise atunci cum i se pune un nod în gât. Crezuse că ea greșise cu ceva față de tatăl ei și din această cauză el n-o mai iubește. Cu timpul începu să se obișnuiască, dar nu putu să uita nici chipul
CVCezar C. ViziniuckVânt înspre apus
Undeva, la periferia Botoșaniului, aproape de Cișmea cum cobori dispre Strada Împărat Traian, se află o stradă rău famată, mai degrabă o uliță, cum dealtfel sunt mai toate străzile perferice ale
CVCezar C. ViziniuckCartea visării 1
Se făcea că ochii ei îi apasă pipeptul cu așa putere, că nu putea respira. Avea părul de abanos, buze cărnoase și ochii, ah, ochii! precum săgeți ce-l înțepau, dându-i senzația că se stinge
CVCezar C. ViziniuckSub semnul lui Shiva IV
Ce-o fi fost în capul meu aseară de am acceptat propunerea lui Liviu? Probabil aburii alcoolului, sau pur și simplu, banii. Banii, mereu banii, mărul tuturor discordiilor, a înșelăciunilor, a
CVCezar C. ViziniuckSub semnul lui Shiva III
Aseară m-am întîlnit cu Liviu la un club din oraș, club despre care pînă atunci nu știusem nimic. Era situat într-o clădire veche construită în stil francez art-nouveau cu un singur etaj. La parter
CVCezar C. ViziniuckSub semnul lui Shiva II
corectează și la "deja devi irecuperabil" 13 Februarie 1996 E ora șase dimineața. Nu am somn și așa, la o cană de zaț - cînd nu mai am cafea, refierb zațul ce-l țin păstrat în cornete
CVCezar C. ViziniuckSub semnul lui Shiva I
12 Februarie 1996, Botoșani Acum două luni m-am întîlnit cu un fost coleg de clasă. Era îmbrăcat la costum și cravată cu pantofi de piele în picioare și un BMW negru ce strălucea în lumina
CVCezar C. ViziniuckÎngerul întunecat
În miezul nopții, pe stradă, doar el. Mergea gînditor, cu privirea în pămînt de parcă ar fi căutat ceva demult pierdut. De cîteva minute bune se coborîse din tren și mergea înspre casa fratelui său.
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 15
Paștele trecuse. Lucian și Cristina și-l petrecuseră la Mănăstirea Voroneț, renumită pentru fresca sa exterioară realizată de pictori necunoscuți pe timpul Domnitorului Petru Rareș, pentru propriul
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 14
Zilele au trecut pe nesimțite. Traducerea mergea bine, iar Cristina se obișnuise cu condițiile de trai din casa lui Lucian. Acesta își schimbase total obișnuitul său program. Dimineața lucra împreună
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 13
A doua zi dimineață, se trezi cam în jurul orei șase. Își prepară o cafea și cu cana în mână se așeză la masă unde avea pregătit de cu seară un morman de coli de scris. Era obișnuit ca dimineața
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 12
Atunci când ești îndrăgostit, uiți de toate, de timp, de cei din jur, chiar și de tine. Iubirea se aseamănă cu priveliștea aceia pe care, urcat într-un copac, o vezi, iar aunci când cei de jos te
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 11
Zilele au trecut și odată cu trecerea lor, dragostea celor doi a crescut, s-a întărit, a căpătat contur. Nu pot spune că în tot acest timp cei doi nu avuseseră probleme. Alexandra încercase să le
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 9
Telefonul sună enervant. Îl auzea ca prin vis, dar capul nu voia să răspundă la eforturile sale. Ridică capul, iar în secunda următoare îl scăpă la locul lui pe pernă. Simțea ca și cum un par îl
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 8
Lili se întoarse din drum și îi făcu cu mâna. El îi răspunse printr-un zâmbet prelungit în fumul de țigară. Amurgul se revărsă taciturn și, odată cu eclipsare soarelui de către vârfurile brazilor,
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 7
În jurul orei 10, a doua zi dimineață, Maricica înpreună cu Dumitru bătu la ușa lui Lucian, care, aplecat asupra unui morman de hârtii încerca să scrie - spun încerca deoarece până atunci, în decurs
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 6
- Maria, pot să merg în serara asta la un film în Humor? Întrebarea veni de la Lili cu teama unui refuz din partea Mariei și astfel să fie nevoită să se certe pentru a putea pleca cu Lucian la
CVCezar C. ViziniuckUmbre (Fantomele trecutului) 5
Era o dimineață frumoasă, iar soarele se revărsa în culori de foc prin geamurile minuscule peste pătura roșie cu care era învelit. Deși adormise târziu, Lili nu-l părăsise nici în vis. Sări
CVCezar C. Viziniuck