Gheorghe Barabulă

Trăise cândva, demult, într-un sat di nordul Moldovei, un bărbat bine înstărit, dar foarte zgârcit. De zgârcit ce era, nici măcar el în casă nu mânca decât fasole și cartofi, în timp ce șuncile cârnații, mușchii și șoldurile de porc stăteau în podul casei de an pe an, din această cauză, oamenii din sat îl poreclise \"barabulă\". Gheorghe Barabulă cică era un om robust ce lucra căt era ziua de luncă. Avea câte trei-patru vaci, doi boi și alte multe orătănii nepunând la socoteală și ce doi cai huțani ce nu-i lipseau niciodată din grajdi. Spuneau bătrânii că atunci când avea de prășit sau alte treburi la câmp unde necesita forțe suplimentare, adică era nevoit să tocmească cu ziua niște oameni pentru a-și termina treaba la timp, o punea pe nevastă-sa să facă o mămăligă mare și să-i pregătească un ulcior de ciorba de cartofi pe care le lua cu el la câmp. Acolo, la prânz, punea fiecărui muncitor câte un polonic de ciorbă, dar lui nu-și punea. El lua o lingură și mânca din farfuriile acestora. Această ispravă de zgârcenie era cunoscută în tot satu și toți sătenii râdeau de el, dar lui nici că-i păsa. Acest om era îndrăostit de o femeie pe nume Maria care se zice că era tare frumoasă și pe de-asupra nu avea bărbat. De multe ori, Gheorghe încercă să o ademenească în patul său, dar fără succes. Într-o zi, Maria, săturându-se de insistențele bârbatului, îi zise: - Bine, mă, Gheorghe! Să vi diseară pe înserate la mine acasă. Dar vezi, poate vi cu mâna goală! - Dar ce ai vrea tu să-ți aduc, Marie? - Păi, eu știu...Vezi tu... Niște slănină, ceva mușchi de porc, căci știu că ai. - Bine, Marie. Ne vedem diseară. Gheorghe se duse la treba lui bombănind: \"Al dracu\' muiere\" În acest timp, Maria se duse la el acasă unde se întâlni cu soția acestuia. Când veni seara, acesta se duse într-un suflet cu două bucăți de slănină considerabile și un mușchi întreg de porc. După ce își făcu treaba, cu lampa stinsă pentrucă Maria îi zise că îi este rușine să apară goală în fața lui, Gheorghe se duse acasă și o găsi pe nevastă-sa mâncând mușchi și slănină. - Ce faci, nebuno!? răbufni el repezinduse la masă și apucând cu amândouă mâinile mușchiul din care nevastă-sa mânca cu poftă. - Mănânc, răspunse aceasta liniștită. - Cum!? Mușchi!? - Păi tu mi l-ai dat la Maria unde m-am culcat cu tine. Nu mai ții minte? Așa că-i al meu. Gheorghe rămase cu gura căscată și nu mai zise nimic în timp ce Catrina continuă să mănânce.