Ana Urma

iubite se pierde semnalul sunt norii și ploaia aproape de noi sub mulțimea de mâini terminate cu taste se frâng rețelele ning transfuzate sub piele picături virtuale bat tactul ferestrelor

Pășeam acrobatic între noapte și zi îmi țineau echilibrul nevoia de tine luna soarele partenerii fideli deopotrivă căldura și umbra În zbatere mută copacii lăsau peste umeri zăpezi de petale

limpede luna în cești desperecheate - noapte de taină zori de martie - norii nu mai încap pe vechiul șevalet noaptea dintre ani – în paharele noastre resturi de lună tunete

trei secunde de verde mai am mă împart între ploaie și bach pornesc și despart în silabe foșnetul pomilor goi mă-nsoțesc o bucata de drum linii duble întrerupte de bitum pe stradă ziarele

în fiecare duminică se adună în dreptul ferestrei lumina celorlalte zile sticla devine năucitor de subțire în plasele tâmplei litere vii își unesc cromozomii baletistul pe poante mai

Doamne pâlpâie lampa de carte în fântânile nopții cu ochiul deschis caut nerostirile apasă pe taste toate știu despre tine și scriu retras în pupile călit în răbdări strigătul mut pictat

Primavara devreme așez lângă geam semințe pentru păsări de aer flămânde stau la rând multe vin se rotesc rup un v cele verzi spre sfârșit cu privirea lipită de ele rămân Așa m-am împrietenit

sunt încă boboci ghioceii până înfloresc îi țin lângă inima mea a rămas deschisă după întâlnirea cu tine vii rar și rămâi numai cât dau de mâncare la îngeri firimiturile le păstrez în coșul

Doresc stergerea textului. Mulțumesc!

Uneori visele vin și rămân desene pe cuburi, cu tentă oranj, răsturnate în somn la ultima cântare a cocoșilor note grave compun simfonii pe coarde de luth printre țurțuri năvoade deșiră

nori cirrus dispar în vaier de vânt seninul aproape fluid închipuie calea de îngeri am luat de la ibiși obiceiul suirii ating orizontul si scriu pe zăpădă un singur cuvânt omonim cristale

Se ciocneau galaxii când cuvintele noastre mult prea strânse în ghemul rostirii loveau apăsat în timpane ca în jocul de darts o săgeată când triste nimicuri se uscau necitite pe

Azi veștile triste rămân sigilate în urne blochez soneria pe mute testez puterea din lanțul luminii sunt gratis perfuzii albastre un văl invizibil înfășoară trecutul pilonii privirii au

Alerg pe un câmp mioritic, cărarea mi-e prinsă de cer trecută de-amiază lumina mă-mbie popasul să cer, trei reguli de aur respect și tihna sosește plăcută iar muntelui-grijă pun semn

Refac pe alocuri indigoul tăcerilor suprapuse prea fin dantela păstoasă o simt ca plasa uitată în joacă cu fluturi răniți între ei de la zborul prea scurt caut locul știut ca un melc

prin aburii calzi privirea atinge culoarea ciobită pe buza pereche a ceștii de lut nemișcat decupez tot verdele verii în colaje scheletici copacii rămân ca o pată lemnoasă-n decor fluieră

strigăt în toamnă - până și fibra chitarei răsun-a pustiu

pe drum șerpuit printre rune las lumii arginții și caut prin mare de gânduri desculț mai slobod mă simt când marea e plină de stele și umbra fierbinte sub tâmplă zâmbește privind îndărat la

De câte ori rămânea singură o cuprindea dorul de cei plecați atunci îmbrăca rochia albă își stropea obrajii cu apă de roze aprindea candela și un bob de tămâie îngâna cânturi vechi de

Flori vindecătoare în palma asprită rănile închid prin aceleași rosturi balsamica rouă naște figurine într-un zvon numinos ochiul nimfei s-a topit și prelins spre muntele venus din

în ploaie de frunze acorduri și soare cu ochii închiși închipui un pom și lesne devin la curțile toamnei poetul visând între a fi și apoi a nu fi zi cu zi ceas cu ceas îmbătat de

De dragul acestui poem ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii culorile mai ales verdele l-am ascuns într-un fluture și toate în pumnul copilei cu ochii ca mura astăzi mă amestec cu

desculț aș călca prin zăpezi prin nisipuri fierbinți sau ciulini pentru liniștea necuprinsă în privirile tale țintuind-o-n amiezi nopțile odihnesc și învăț pe de rost cerul fără hartă

coboară și urcă printre cutele ierbii frumusețea dansând în spirale de apă e șarpele verde cu trupul de fum cingătoarea ținutului viu și notele ploii compun passacaglii la o rugă