Poezie
La un ceai cu tamile
stare de spirit
2 min lectură·
Mediu
Copacii au încă frunze și soarele cald
întârzie indiferent în geamuri când păsări
pe crengi răsfiră răsăritul ca și cum ar fi viu mirosul
păstrat în golul ceștilor mă îmbie să aleg între ceaiuri
mentă oolong iasomie yerba maté lemon negru tetley
îl prefer astăzi
pe cel verde să-mi încălzesc palmele și sufletul privind
acea parte din mine de care atârnă nemișcați liliecii
(închipuirii)
ritualul e simplu
cântecul apei când fierbe începe electric se umplu conducte
zăvoarele cad se deschid robinete ca-ntr-o junglă sonoră trec
iguane varanii cu cobre în gură elefanți fantomatic un deget
arată condorii în aburi făpturi se-nfiripă și copacul de ceai
până apa fierbinte o torn peste frunza uscată
în ceașcă
aproape aștept infuzarea
minutele trec și mirosul intră sub piele subtile prin pori
pătrund descompuse particule fine singurătăți inimi fără hotare
rămase deschise deschise tălpile goale cată pământ pentru încă
un pas pentru acel dincolo printre aburi departe privesc
și ele pe mine tamile
tamile desculțe trec șiruri tamile hirsute
bătrâne umile cu șorțuri scorțoase cu mâinile goale și coșuri
în spate pe umeri tot verdele văii se mută în ceașcă mănoasele frunze
măsoară în câteva rupii plantații întregi dând gust și culoare unui ceai
aromată vara mea indiană un septembrie cald ceaiul
cu nesaț sorb licoarea fierbinte
aroma topește tamile în aburi întâmplări se retrag și adaugă vieții
pământ pentru mâine făpturi de cenușă așezându-se calm la vedere
pe coli rămân scrise neuitările clipei cu cerneală albastră
tabiet cu eresuri vei spune
dar tamile încă există ceaiul la fel și poemul acesta
003239
0