Umbra ta
gândul, cu visul unei nopți, se împletește cu pacea sau timpul din umbra ta aud inima, tic-tac ce se va pierde, trupul meu în vâltoarea vremii uitată, o piatră fără
O cărare
iscălesc zborul pe inima mea pe inima lor voi scrie scrisori sub fereastra mea în cămaşile vieţii încheiate cu nasturi să-i învăţ ce înseamnă a iubi, a ierta împrăştiind cerneală o
Începutul foii
începem descifrarea în linişti la minut zilei scurse în coşul cu memorii străfulgera deşertul la mine cu firu-i de mătase să-l prefacă în dâre de nisip şi-l uit şi uit cum perlă
Scrisoarea noastră
E o chemare pe care o simt în piept dar nu știu unde mă duce și uneori mă întreb: dacă nu e doar o fantomă, o umbră o țin cu disperare în mâini, dar apoi închid ochii și
Haiku
Haiku sub clar de lună – și-n vârful unei crengi curge o voce
Cu miros de levănțică
hârtia îți mirosea a noapte lungă, scriai cu febră, altfel ți-ar fi răsfățat degetele de dor paginile, smulse dintr-un atlas vechi, cu miros de levănțică, geografia inimii pe foi ca niște
Altar de rugăciune
perdea grea de catifea Parisul acum era Tanger un oraș care îi semăna cu piețe miroseau a chimen ceai verde și oboseală dulce tu pășeai desculță printe tarabele abandonate cu aceeași
Talismanul
muzica învăluitoare deși pe slow își puse rochia verde pe care cocorii cu aripile desfăcute prin locul exotic de origine al mătăsii, își prinse în păr clama argintie închipuind un
Haiku
floarea soarelui – într-un pumn de semințe parfumul verii ✍️
Haiku
zâmbet de copil – tot soarele verii strâns într-o portocală
Poezie
dacă vrei să atingi steaua, steaua ta zboară cu gândul începe să scrii mai întâi titlul scrie-l cu majuscule pe frunze, pe pietre pe sticlă cuvinte perechi sau rebele pe
O lume nouă
Ca o floare În umbra tăcerii, pașii se topesc în vânt, o scânteie ascunsă fără glas, în pieptul nemărginit. Victorie deplină, fără sunet, fără trup, un freamăt fără flacără, un
Dincolo de tipare
însetați de o gură de aer uităm mersul pe jos și vâslim și vâslim printre nori doar cu gândul uneori descifrez în insrcripții sonore făptura florile târzii în cuvinte nespuse la
Atăt de simplu
atât de simplu suntem oameni un alt om ca o joacă schimbi jucăria doar totuși …nu-ți răspund vreau să te fac să-nțelegi nu am nimic să-ți spun cereți dacă îmi scrii iertare de
Primăvara
mai rup o filă-n calendar și uit socoata timpului, o pierd pe zile luni şi ani în primăvară și mă arunc anotimpului copilului ochii cu nesaț tăcute amintiri fără margini
Printre visuri
m-a chemat cineva …dincolo de ziduri o șoaptă pierdută-ntr-un aer prăfos era vocea unui gând un ecou dar azi s-a întors cer fără margini am pășit printr-un nori aveau ochi dar
Rescrii pe drum
hârtie multe rabdă un dor ce cântă vreo umbră vis ce-n taină o floare din lumină să nu mă pierzi în colțuri stinse fără glas, tăcere port albastru-n pe căi de zbor sunt fiorul
Ideile
Ideile, Sfere electrice vibrând, roi de licăriri care își caută drumul printre pliurile minții. Unele se izbesc și se risipesc ca niște scântei strivite între palme, altele se atrag, se
O mie de cuvinte (IV)
Viața ei se desfășura într-un ritm aproape misterios, fiecare zi aducând o desfășurare delicată de momente, ca într-un dans al timpului ce se mișca încet, învăluit într-o aură de serenitate. Un
O mie de cuvinte (III)
Optase pentru o ținută lejeră, albastru închis, o alegere simplă și totuși expresivă. Materialul moale îi învăluia silueta într-o senzualitate discretă, fără a fi prea formală sau impunătoare.
Sertarul cu fluturi
flori vindecatoare în palma asprita închid figurine de roua cruciade de greieri sub tâmpla apun ochiul nimfei revendică rana prin aceleași rosturi slabesc cingatoarea și caut un
Spre niciunde
mă strigă copacii pe nume foșnitori spre niciunde grăbiți pașii pornesc printre frunze și retras locul meu însorit sprijinit pe izvoare mă așteaptă complice să îi gust agonia
A trăi
pădurea ardea dar frunzele erau vii purtând flăcările ca pe un veșmânt de lumină rece se făcea că norii plângeau dar lacrimile lor erau fluturi invizibilă se prindeau de
Ulimul ton
undeva la marginea lumii mă aşteaptă în vârf de peniţă un munte de cărţi îndelung şlefuite caut loc de odihnă în imperii de fraze de semne cu jadul vocabulei limpezite e ziua
