Poezie
Talismanul
Poezie
1 min lectură·
Mediu
muzica învăluitoare
deși pe slow
își puse rochia verde
pe care cocorii
cu aripile desfăcute
prin locul exotic
de origine al mătăsii,
își prinse în păr
clama argintie
închipuind un fluture
scotea în evidență
ovalul de porțelan
al feței, își atârnă la gât
bijuteria veche de culoarea
pietrelor lunii
și se visase pe malul
unui lac, străjuit de munții
albaștri și flori
o voce îi spuse că florile
culese într-o noapte cu lună
se mai privi o dată
cu încredere și hotărâtă
părăsi încăperea, ca o rază
de soare să răsădească într-un
sol fertil, florile neuitării!
✍️
00333
0