Poezie
Am întrebat vântul
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Am întrebat vântul,
am întrebat depărtările,
care păreau că știu drumul,
fiecare mi-a dat o altă tăcere,
și-atunci m-am întors în mine.
Acolo, sub praful anilor,
sub toate cuvintele
am găsit un fir subțire
de lumină,
de prea mult zgomot.
mă așteptase...
Iar când dimineața
voi deschide fereastra,
va intra aerul, va intra cerul,
va intra viața
cu toate întrebările ei,
și eu voi fi aici...
Un om obișnuit,
dar gata să primească încă o zi,
o și să o ducem mai departe,
până când și ultima noapte
va învăța să strălucească,
nici cerului să-ți spună de ce zbori.
Păstrează-n tine, cuvântul,
și fă din zile grădini de flori,
iar când amurgul va veni,
cu pași tăcuți, peste cărare,
să poți privi în urmă și zâmbi:
am întrebat vântul
am fost aici…și-am dăruit iubire!
🍁🍂😘
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Urma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Urma. “Am întrebat vântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-urma/poezie/14206940/am-intrebat-vantulComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
