De Singurătate

in loc de màrquez poate fi oricine altcineva, numit sau ne. ideea e ca nu se darama constructia fara acel nume, nici nu se imbogateste. imi place aerul personal de trakl pe care l-ai adus (poate si forma titlului). nu sunt sincope si atmosfera ramane la acelasi nivel tot drumul literelor. fotografiile facute, rulate la viteza poetica, iata ca redau un poem bun, prin care eu am trecut , nu pe langa care.

iată porțiunea de suflet dintre autor și poezie care m-a hrănit și îndestulat în după această amiază:
"trei minute de verde mai am
mă împart între ploaie și bach
pornesc și despart în silabe
foșnetul pomilor goi"
și spun asta pentru că autorul a intrat pe un teren drag mie.
am citit acest text pe un alt site și nu am reușit să-mi încheg prea bine mesajul de mulțumire, dar citind și recitind aici pot să confirm că autorul a atins un nivel maxim al conștiinței propriei identități poetice.
acuratețea și sensibilitatea (privite dintr-un anumit unghi),conturează acel spațiu cu rezonanțe existențiale care se pliează pe sufletul meu de cititor.
elegant și plin de grație cuvântul împlinește. imaginile și îmbrăcămintea textului au un rol bine determinat în întărirea construcției poetice.

da, un întreg deosebit pe care-l luminez.

stea
și sincere aprecieri!