Anonimul

după o ploaie

un semn

tresar înălțările

somnul florilor

caut liniștea

văzduhul

miroase a verde

tresar înălțările

legătura de flori

tăcută rugăciunea

și în versuri

neuitării

îți scriu pe o frunză

un rest de albastru

privim din alt loc

apele uitării

împreună cu vântul

și macii sălbatici

cu ochii mei printre stele

îmi întoarce privirea

și eu anonimul

mă prefac

că trăiesc

o gură de aer

molipsită ...de zbor!