Dincolo de tipare

Un poem delicat, ce plutește între vis și veghe, între fragilitate și intuiție, în care tăcerea devine formă de iubire și cunoaștere.Poem- meditație senzorială și metafizică despre căutare, tăcere și revelație.Poem-rătăcire interioară, în care mersul fizic este înlocuit de vâslirea cu gândul – o navigare prin vis, dorință și spațiu nevăzut. Imaginea „ferestrelor închise prin ochii tăi” sugerează misterul celuilalt, iar firul ierbii care „respiră” transmite o subtilă comuniune cu natura și cu ființa iubită. Imi permit (daca nu va suparati) o nevoie de o mica corectura
în insrcripții sonore

Un schimb între materie și spirit, echilibru și armonie!
Mulțumesc!