Poezie

Fotografia clipei

se întâmpla la echinocțiu

2 min lectură·25 septembrie 2014

Mediu

O mare de frunze și fluturi

o mie de galbeni aruncați peste cap

e ultima nuntă cu greieri trei metri de trenă

împrăștie sâmburi sub pleoape lentilele roz

cresc umbrelor umbre sfărâmă capcane și mori părăsite

în ochi nepăsarea rămâne la stadiul de larvă până

trecem de porți

Blând astrul cu flăcări mușcă dealuri

pictează-n vânt sigilii moi cu tușul viu

o zbatere de aripi steaguri fără steme

alaiul altei nașteri prin moarte îl vestesc

scrâșnind sub botul cizmei castanele țepoase

se decojesc ca perlele în palmele aproape

isonul rugii mișcă piatra și pietrele vorbesc

abstractă limba toamnei

Înainte și după doar drumuri

răscrucea aceasta e totul viranul pe care

un scrib patinează în gol cu urme de soare în barbă

sub pleoape cerneli câte râuri ar curge spre mare

sub unghii pământul și cerul nasc clipe îngérii

amprente cu degetele boante desferecă la tâmple

perechi de temporale și toamna se mută în inimi se mută

în oase cu frunze cu tot ne bate pe umăr cu ploi

sunt toamna aceea privește mai stai

Iată o zi și o noapte egale cu cerul pe mijloc și cerul ne ține egal

cât schimbă macazul miroase a magmă a frunză a literă arsă întreb

Serenissime pe unde apunem pe unde mai suntem și scribul răspunde rotind

în vârful peniței un glob de cuvinte aici și acum cu noi fumegând

înăuntru

23.09.2014

001.647

Ana Urma. “Fotografia clipei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-urma/poezie/14056609/fotografia-clipei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.