Cartea iubirii

după ce am clădit o casa să fie umbrită ne-am zis și-am plantat pomi de jurîmpreur cum ploaia venea când și când am săpat o fântână și curtea s-a umplut de iarbă, copacii de roade urma pașilor înflorea pe cărări sub lilieci chiar schiopătam un pic să nu strivim sărutul florilor căzute păstrăm încă parfumul în micile fiole dragostea îndelung răbdătoare se lipise de sâmburi se lipise de oase și creștea și creștea o dată cu noi răsădisem măslinul și rodiul împlinită să fie grădina ne-am spus deseori înnoptam la izvor și setea sporea de fapt rămăsese iubire picături se cereau împărțite așa începea așteptarea până dincolo de apusuri ne pierdeam unul celuilalt brațele lunecând în găvanele zării roua cerului revărsa din amfore vechi și nevoia de vase sporea noi cu inimi în palme, cu izvoare în piepturi, cu stele-n priviri sub tâmple aripe bătând în răscruci așteptam …nevăzutul cum copacul așteaptă privighetori printre ramuri să-i cânte sau soarele tandru să-l mute cu umbra aproape de flori cum păsărea mamă un pui să ciocnească în coaja de ou sau pământul fierbinte o ploaie în spasme să-i stingă din pulberi așa așteptam la izvor …statornici ca și cum am fi fost ultimii pământeni însetați să primim și să dăm celorlalti picături de iubire și-nsetații veneau și plecau molipsiți cu izvoare în piepturi cu stele-n priviri, sub tâmple aripe, în palme cu inimi bătând dornici să-și înmulțească avutul altora dăruind recompun anotimpul și muzica lui amintiri își păstrează conturul și albul intact de la stânga la dreapta tăceri arhivate în cartea durată de noi sunt icoane, biserici sunt lazări, ioane, marii și ploi dătătoare de viață țesem timpului pânza prin ochiuri de clipe sămânța străveche urzim așteptând o mână să scrie prologul, să pună coperta și numele noastre în cartea iubirii.