O graniță invizibilă
Știa că stelele nu se abat niciodată din drumul lor, iar aceeași siguranță o regăsea și în cuvintele pe care le aduna, uneori grăbită, alteori înfrigurată. Micile sale manii, lectura, scrisul,
Punte între lumi
Era un refugiu al înaltei societăți, al bancherilor și aristocraților de altădată, o oază unde negocierile se desfășurau între palmele transpirate ale celor care jucau riscul în jocuri
Comori ascunse
Plecă după miraje cu bucuria unui copil, pregătit să descopere visteria vreunei comori ascunse, să culeagă aurul metaforelor și să-l deșarte pe albul foii ca pe niște fulgi de lumină prețioasă.
O mie de cuvite (II)
O mie de cuvite (II) Amestecând licoarea amăruie în mișcări precise și rapide, dar nu prin grabă, ci mai degrabă dintr-o deprindere veche, rămasă ca o umbră constantă a rutinei cotidiene,
O mie de cuvinte (I)
Se trezi la primul zgomot al soneriei telefonului, cu pleoapele încă grele făcu un efort să privească atât cât să realizeze că mai poate lenevi preț de câteva minute, până soarele urcă versantul
Tablou imens
Tablou imens Esența de brad, proaspătă și curată, plutind în aer ca o suspensie fină, pătrundea în încăpere cu o ușurință aproape magică, ca o mireasmă gata să se toarne într-un ceai, însă se
Locuiesc într-un fir de nisip!
Locuiesc într-un fir de nisip! Într-o lume atât de vastă și complexă, este uimitor să ne gândim că fiecare particulă de nisip are propria sa poveste. Fiecare granulă a fost purtată de vânt,
Îmi place mirosul lui vara
Îmi place mirosul lui vara, o ploaie de vară, îmi poartă pașii pe bulevarde largi, pe străzile vechi și pline de viață. Oameni grăbiți în jurul nostru opresc din visare, să ne aducă aminte că
Cu note de vanilie
Era o seară răcoroasă de toamnă, iar în camera liniștită, lumina difuză a lampii se amesteca cu strălucirea subtilă a unui coniac fin, franțuzesc, așezat pe masa de lemn masivă. Aromele bogate
Timpul
Într-o seară târzie, când stelele încep să se răspândească pe cerul adânc și misterioase umbre se întind dincolo de orizont, boemii locului se întâlnesc pentru a se tocmi la taifas. Nu e vorba de
Codul tăcerii
Pașii mei răsunând pe drumul nesfârșit al existenței, neîncetat merg. Prin labirintul vieții, nu am hartă, nici busolă, doar instinctual să descifrez codul tăcerii. Fluturi în căutarea luminii,
Dincolo de imagine
Dincolo de imagine Doar răsucind cheia fermecată a înțelesului în lăcașul cuvintelor am redescoperit pe parcursul lecturii bogăția de sensuri a limbii române, polisemia dar și procedee
O zi oarecare
O zi oarecare, în care soarele se strecoară printre nori, pictând umbre pe asfalt. Oamenii trec pe străzi, cu pași grăbiți, având propriile gânduri și preocupări. Cafenelele sunt pline de
La capătul privirii
În câteva zile grădina își va etala splendoarea. Mai întâi narcisele, urmate de lalele, panseluțe și crini. Primele dintre ele își arătă deja colțul crud. Trupul cald al pământului primește din
Fiecare decembrie
Alei acoperite de zăpadă, copacii și băncile ninse, veselia copiilor transformă grădina într-un colț de poveste. Versuri din poezia nordicilor îmi vin în minte și deodată pășesc cu sfială
Dar gratuit
Pâlpâind ca o coada de cometa, steaua celor dintâi ani de viață răsarea din nou, hranindu-mă cu puteri din tainice izvoare, străine celorlalți, ascunținudu-mi instinctul, intuiția, visul straniu
În drumul meu
Starea mea de acum și lumina apusului dau o strălucire stranie împrejurimilor, nu pot să spun care dintre ele mai mult. Privesc cerul așteptând semnul care să mă ghideze în drumul meu. Păsări
Așteaptă-mă
O dorință izvorâtă de dincolo de mine, descifrează, cu bucurie ispititoare farmecul vieții, magia unei feminități fără limite a naturii atunci când totul dă în floare. Ca și cum „alungarea” ca o
O lumină
Astăzi am ales să transmit prietenului meu, cititorul, că și întunericul poate fi luminat, singura condiție să găsim în noi puterea de a o lua de la capăt. Speranța, acest sentiment atât de
Artistul, altul cugetătorul
Din aproape în aproape, din poveste în poveste, arta scrisului este vindecare sigură unor angoase, o descărcare constantă și scoatere la lumină a unor vibrați, de emanație a unei energii
Ora tăcerilor
Și dacă izvorul izvoarelor e în pieptu-mi de ce setea e tot mai acută?!! Cine se hrănește din mine și cine completează lipsa, cu ceva ce știu că nu poate dura?! Poate că visul din vis, este
Depăn câte-o stea
O! ascultă cu tine împreună vesel cântă privighetorii în pomul vieţii sfânt apăs câteodată butonul de replay mai depăn câte-o stea cu gânduri împletită o prind în cornul lunii pe
Semințe de liniștea mea
Speranță, credință, iubire, invoc gândul bun cum iernilor hrana pentru suflet și trup, către pașii tine însuți, lumina suntem noi, iubirii iertătoare a Soarelui dătător de viață. Soarele mângâie
Lasă-ți mintea să zboare
Să-ți pictezi singură culorile în viață este o modalitate minunată de a-ți exprima creativitatea și de a adăuga bucurie în viața ta. Fiecare pas în procesul de creare poate fi o călătorie
Dincolo
Totul pare încremenit, o liniște adâncă, ca și cum m-aș fi scufundat într-un somn, am sentimentul straniu că timpul a înghețat. Cât va trece până să mă trezesc? Să mă strige, să mă cheme cineva!
Eu însumi
Simt o putere neașteptată și necunoscută până acum, fără uimire corpul meu răspunde acestei puteri de înălțare după voie în spațiu și într-o clipă imagini anexe visului neexprimat încă mă conduc
Pas cu pas
Transfigurări răsărite-n spirală și unde tăcute potrivesc noi borne traseului după anotimpuri și trebuințe. După nevoia de cunoaștere și popas alte ținuturi se cer explorate. Scrutez depărtările
Bucuros că există
Un poem având ca temă miracolul înfloririi, mă urmărește încă de la prima răscruce. Cărarea străjuită de tufe de buxus, presărată cu pitricele umbrite de lumina filtrată prin coroanele pomilor, este
Amintiri în verde
În lumina catifelată a după-amiezii filtrată prin galeria verzuie a iederei din pătratul ferestrei, se trezi din visare și cu gesturi grațioase apăsă capacul cutiei, până auzi zgomotul sigur al
Poveste de seară
azi nu cad în genunchi doar spun o poveste cu zile de iarnă cu zile de vară are fluvii și lavă biserici tornade nelipsită e ploaia zăpada pământul și o mare de oameni începută demult
Noiembrie în orașul cernelii
Târziu când punțile vorbirii se prăbușesc pe rând doar litere rămân să lumineze cerul cum stelele răsar în constelații din timp în timp se stinge câte una o alta îi ia locul mult mai rece și
De ziua ta
Aș vrea s-adun toți trandafirii din Corint să umplu brațele ce-au fost întâiul leagăn din chihlimbare să fac șiraguri mii să țes veșmânt din firul cel mai scump intarsii pietre scumpe și
În treacăt un înger
silenzio pe direcția mersului înapoi cărări bătucite sub tălpile roase și tâmpla mai doare albită de la colțul dur al pietrei înzidită drept în unghiul de la singura fereastră străjuită zi
Aniversară
mă văd prin negurile vremii copil citind o carte grea și cu coperte roase aud cum bucium cântă în ciripit de păsări somnoroase ea mi-a ținut la gânduri clad ades răcoarea codrului mi-a fost
Unghiuri suprapuse
O zdreanță de nor se rotește deaspura mestecenilor ia forma unei cămăși atârnată de cer sârmele nevăzute și ele se zbat vinovat este vântul în contră flutură o întoarce pe dos și iarăși pe
Pentru ea
liniști burgheze căptușite cu fum în pahare înalte cafeaua filtrată și fapte mărunte cu sevele stranii sunt motorul cu aburi pentru încă o vară sigilii rup culorii și fiindcă lumina e altfel
Cartea iubirii
după ce am clădit o casa să fie umbrită ne-am zis și-am plantat pomi de jurîmpreur cum ploaia venea când și când am săpat o fântână și curtea s-a umplut de iarbă, copacii de roade urma
O saga pentru tatăl meu
În câte o duminică mă țineam după tata îmi plăcea când pleca cu mâinile în buzunare fluierând peste dealuri după o postată bună de mers ajungeam la pământuri măsura la pas lanul de floarea
Poem pentru depărtările noastre
După ultima ploaie se întâmplă treptat primăvara la mine-n oraș se schimbă vitrine în muguri de iriși lumini între cuvinte predomină verdele înviere fluturi sunt vindecătoare pentru privire și
Efectul de fluture
după ce ai citit poezia antumă postumă a una mie poeți ai grijă ce spui ce mai scrii ținute o vreme în minte înalte și clare să-ți fie cuvintele înțelesul rotund ca tabloul naiv locuit de
Poem flou
una câte una se închid ușile nelegate în scoarță un fel de istorii înainte de somn rămân în grădini subterane cu râuri abstracte supape neștiute m-absorb ca-ntr-un refugiu lipsesc din
Nevoia de alb
Astăzi am cumpărat o gutuie era înghețată aroma și gustul mă poartă în camera rece cu gutui rânduite la geam casa se umple de umbre dansul lor singular pe perete așa cum au fost fără
Privind soarele în față
Doamne pâlpâie lampa de carte în fântânile nopții cu ochiul deschis caut nerostirile apasă pe taste toate știu despre tine și scriu retras în pupile călit în răbdări strigătul mut pictat
Au pays de la Magie – În țara Magiei
Primavara devreme așez lângă geam semințe pentru păsări de aer flămânde stau la rând multe vin se rotesc rup un v cele verzi spre sfârșit cu privirea lipită de ele rămân Așa m-am împrietenit
Vis vegetal
Doresc stergerea textului. Mulțumesc!
Și totuși .
Alerg pe un câmp mioritic, cărarea mi-e prinsă de cer trecută de-amiază lumina mă-mbie popasul să cer, trei reguli de aur respect și tihna sosește plăcută iar muntelui-grijă pun semn
Septembrie
pe drum șerpuit printre rune las lumii arginții și caut prin mare de gânduri desculț mai slobod mă simt când marea e plină de stele și umbra fierbinte sub tâmplă zâmbește privind îndărat la
Restituiri
Restituiri În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de
