Septembrie

pe drum șerpuit printre rune las lumii arginții și caut prin mare de gânduri desculț mai slobod mă simt când marea e plină de stele și umbra fierbinte sub tâmplă zâmbește privind îndărat la amfora veche cu peștii în ochiuri de clipă prin gemene volburi urzim arabescuri sub umărul stâng aceeași e schița același e locul mereu dar marea-și înghite adâncul plătind doar la stele tribut ulciorul se sparge sub pleoape și runei albite pe linia vieții adaug chiar semnul acestui apus cândva alt nisip mișcător voi răzbi