Privind soarele în față

Doamne pâlpâie lampa de carte în fântânile nopții cu ochiul deschis caut nerostirile apasă pe taste toate știu despre tine și scriu retras în pupile călit în răbdări strigătul mut pictat pe o pânză începe să cânte orice tăcem împreună orga vântului s-a pornit de trei ori a suflat mai hain de trei ori ai fost mai prezent în golul ferestrei luminà ploaia răscolind preaalbastrul evantaiul pliat presa întuneric și frig între cute de lemn paralel bezna urcă tiptil la mansardă neatinse de lună paharele pline răstoarnă imagini se stinge și ultimul led tensiunile scad niciun suflu electric prin trupuri de fiare sunt moarte și alte mașini conectat cu planeta respir dureros ca atunci lâng-un un pat de spital când mutai pe acum mai încolo mai înalt cu o oră printre file desculț răsfoiește doar vântul subțire miroase a iarbă a praf de ceasloave în muguri e leagănul florii copacul supus balansării visează la locul cu soare etern și verdeață păstrez în cutia frumos colorată tot timpul mărunțișuri întăresc linii vechi după extrag un ultim chibrit să pot luminat să scriu mulțumesc înainte