Îmi place mirosul lui vara

Îmi place mirosul lui vara, o ploaie de vară, îmi poartă pașii pe bulevarde largi, pe străzile vechi și pline de viață. Oameni grăbiți în jurul nostru opresc din visare, să ne aducă aminte că suntem în Secolul21. Cu tinerețea și iubirile lor, oazele din ani trecuți de verde sunt tot atâtea adăposturi o taină un gând ascunse. Cu ochii minții vedem fără opreliști trăim împreună viețile în spatele ferestrelor și maiestuoase împărtășesc același secrete și unul altuia. O altă lume și pe undeva umbra unor locuri încărcate de dragoste lăsând mult praf în urmă orașul meu proaspătă de arome, de mister, de ocrotire, de duioșie. Acolo, din prezent spre viitor, la colţul străzii de o imaginaţie sunetul acestei note, nu merge mai departe gândul. Există un răspuns din afară o filosofie de viaţă, încercăm să aflăm de la cei mai mari filosofi ai istoriei cum ajungem să descoperim sensul vieţii. Acum ating clape de pian, îmi place mirosul lui vara odată cu singurătățile mele, sub gene curg ultimii fluturi iar …soarele n-a murit încă! muzică de Bach – triluri sub bagheta dirijorului