Eu însumi

Simt o putere neașteptată și necunoscută până acum, fără uimire corpul meu răspunde acestei puteri de înălțare după voie în spațiu și într-o clipă imagini anexe visului neexprimat încă mă conduc într-o lume de metafore și poeme care vor vedea prin ochii-mi împlinirea foii. Opium și tonic, cubul de gheață în amiezi călduroase trecător prin pădurea vrăjită a cuvintelor, ți-am șoptit toate numele tale. Mi-au răspuns dintr-un fel de …dincolo rădăcinile adânc îngropate pe traseul continuu între real și imaginar, pășind peste iarbă și floare, pe nisip mișcător, printre pietre acoperite de mușchi și ferigi, în treacăt aflându-Te. În spatele imaginii transfigurat eu însumi, te-am aflat luminându-mi parcursul. Am știut atunci că ființa mea nu se va mulțumi numai cu această plutire, acesta fiind doar imboldul care pune în mișcarea o dinamică a ființei și, ființa, ființa mea, va dori o călătorie imaginară, formată dintr-o succesiune de imagini vivace. zi de chimio – exersând zâmbetul în geamul deschis