Dincolo de imagine

Dincolo de imagine Doar răsucind cheia fermecată a înțelesului în lăcașul cuvintelor am redescoperit pe parcursul lecturii bogăția de sensuri a limbii române, polisemia dar și procedee stilistice aplicate, toate la un loc evocând o trăire, un fapt, o situație. Cred că niciun poet nu va scrie de dragul figurilor de stil sau a procedeelor, el va scrie dintr-o pornire mai presus de ființa sa, poezia fiind un modus vivendi, acel moment de reflecție și comuniune cu natura, cu semenii, cu sine. Totdeauna analiza o va face cititorul, ipostază în care eu însămi mă aflu acum. Astfel, am descoperit îmbinarea măiestrită a cerințelor enumerate mai sus, parcă anume scrise pentru a ilustra teoria. Textele elegante, se răsfrâng într-o mulțime de reprezentări și interpretări posibile. Datoria cititorului este aceea de a vedea dincolo de imagine, de a simți emoția și descifra mesajul, experiența spirituală asupra face trimitere, prin numirea sau numai sugerarea unui obiect, situație, stării. Motivelor de inspirație cu predilecție din natură, li se adaugă întâmplări de viață, atitudini, prietenie și credinţa, într-un cuvânt starea zen sau meditația asupra universului în continuă mișcare, a vieții în general. Fenomenul real de lună plină rar repetat în cursul aceleiași luni calendaristice, atât de poetic denumit de astrologi luna , nu va scăpa unui fin observator și mai ales poeților. Luna în sine, prin apariția constantă dă senzația de stabilitate și apartenență în rotirea continuă, de astă dată fiind reperul unei treceri tensionate. Vântul este răspunzător de zbaterea crengilor. Nu se vorbește despre observatorul discret, care uitând de sine în lungul drum al nopții către ziuă, simte pulsul planetei suprapus propriului respir, continuând în aceeași notă, transmit emoție discrete! seri de poveste – mă scoate din visare bataia pendulei