Poezie
Metamorfoze
***
2 min lectură·
Mediu
ademenit cu flori stă cerul ca un clopot
iar norii vii șiraguri îmbrățișează zarea
asemănări îmi caut pe vârfuri calc încercul
până un fir de iarbă descuie larg câmpia
cărări împânzite de greieri așteaptă
cu macii pe margini
roșul lor se împlântă în ochi
adânc în meninge și sânge aceleași culori
purpuriu adn-ul mustește de seve
vegetală devine și grupa de sânge
între regnuri euglene când verzi când albastre
extrag rădăcina din suflet meu
știu codul magiilor albe
aproape de ora când maci vesperal se deschid
dilat orizontul și-n plasa vederii cad fluturi
îmi scutur din gene sămânța uimirii
travestite în verde cu umbre prelungi lăcuste avide
mă sorb printre gratii de coaste și timpul se scurge
ca într-un tablou de Dali
tuneluri uitate deschise împroașcă prin fante nuanțe
atomi genovezi se întrec spre lumină când luna zvântată
se-mpreună cu zorii în ochiuri de rouă pe frunze și flori
primitive culori fac loc ispitelor cu aripi efemere
foșnind elementar cu prelungiri de iarbă cinci degete
dau câte-o filă verii
povești nemuritoare prinse în chihlimbarul clipei
cândva culegătorii mă vor găsi în muguri, în rana de sub unghii
un fluture albastru va strămuta în floare un altfel de polen
din piept vor zornăi verigi sporind în lanțul trofic aromele lavandei
isop cât este câmpul iar eu un spor trezit din somn șopti-voi înspre cer
prin roua unui frag
am dreptul eu să tulbur universul ?!!!
001514
0