Poezie
Tratat despre singurătate
2 min lectură·
Mediu
ca mâna întinsă așteaptă povestea
poate fi și absurdă înțelegerea oarbă are dorințe și
multe secrete o mare iubire pierdută așteptări prea înalte
altfel poate fi și acută
mai ales când se răscolește cenușa unui foc stins prea devreme
sau gongul pendulei la fix egal bântuind prin ungherele reci
tacâm între sfeșnic și capătul mesei sertarul
metalic sau teck ros de cari aproape frecvent îndesat cu medalii
brățări o pipă inele și plasturi nevăzutele doze mustind de neliniști
tăcere cu fluturi mulți fluturi
îi trebuie cârje mereu cineva o sprijină stând comod în fotoliu
astfel vegetează și crește anotimpul ei preferat este ceața angoasa
nu iubește câinii pisicile îi plac oamenii în impas clar obscurul
ca o doamnă cochetă preferă coliere brățări perlele sidefate spre gri
uneori îi împrumut accesorii ciudate cum ar fi albumul
cu fotografii
așa se îmbarcă sub pleoape e plin de corăbii apele cu miros de alge
damasc și mătăsuri foșnind himerele au cearcăne dioptriile mari
ea mută navighează departe pe sufletul meu de oase lipit
îi trebuie spațiu și timp
pașii prea des numărați gândul ca un arc între două resorturi oglinzi
fumul gros și cuțitul cu două tăișuri înfipt prea adânc în memorie
altfel despre ea nu se știe
nu-i pasă în ce limbă rămâne paradox adevăr sau minciună
misoginii o plâng trubadurii o cântă poeți filozofi o declamă în scris
mai ales în acest anotimp pentru mine devine supusa
privim împreună apusul ascultăm bach plângem la filmele vechi
iar când ploaia tristeților trece singură pleacă
singurătatea
043.025
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Urma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Urma. “Tratat despre singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-urma/poezie/14059532/tratat-despre-singuratateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AUAm scris despre singurătatea de după singurătate, acea solitudine eliberatoare de euri, ego-ul dispare și găsești echilibrul lăuntric, totdeauna ești singur acolo și, singurătatea nu mai este un gol dureros care să trebuiască umplut cu ceva/cineva, experimentând se împlinește întregul din care vrei să dai și altora, ca o împărtășire. Are multe fețe, fără noi ca persoane nu poate exista, o stare percepută diferit, explicații diverse, sigur este numai cuvântul care o denumește, la fel ca și pentru fericire, nirvana, starea e la purtător ...și cuvintele. Răzvan, mulțumesc mult pentru comentariu!
0
EKUn poem bun, cu un puls distinct, te prinde ca intr un vartej , ma bucur ca l am citit!
0
Singurătatea străbate paradoxul de a nu fi singură în intimitate, ci împreună cu eurile, sinele și gândurile tale, iar când pleacă singurătatea, niciodată definitiv, vine socialul care are alte caracteristici existențiale.