Limonadă ruginie
Iar pică lent ploaia peste pervaze Eu stau și o ascult cum cade, cade Melancolii se înșiră pe zăplaze Și mere putrezesc aiurea prin livade Mă bucur mult, nespus de mândra toamnă Cum a venit
ASAmanda SpulberNecuprins
Lasă-te grea, îmi spuneai; să simt pământul cum se adâncește și urcă în tine; să caut sărutul în genuni, în cataracte și în vulcani să îl regăsesc. Și atunci fir de iederă mă făceam; mai
ASAmanda SpulberSporovodel
Era cinaz, lipsupli burșoni Solund girau și sfregureau; Trisrezi erau cei ponoșoni Și porvi rătcași murfleau. Păzea la Sporovod, fecior! Fălcos, cu gheare care bat! Păzea la Gaga zbur
ASAmanda SpulberResturi de seară
În bucătărie, ciorba s-a sleit, clipește – ochi leneș sub capacul ciobit. Ziua se topește încrustând – vitraliu e acum sticla pătată. Bilețele, resturi de timp, lipicioase pe blatul rece – le-aș
ASAmanda SpulberCântec târziu
Sunt un vânt anonim Și femeie de ceață, Modelată sublim, Ochii tăi mă răsfață. Mă descoperi doar când Solitudinea doare; Pe un murmur de gând Mă deschid ca o floare. Garofiță de
ASAmanda SpulberCum ninge la mijloc de vară
Te caut prin fragedă noapte – Fâșie albastră de dor, Te strig, dar ești tot mai departe, O, demon cu chip visător! Să sufăr răgaz nu încape Căci noaptea se-ntâmplă subtil În fierberi
ASAmanda Spulber***
Nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise, Nici roiul alb de papuri efemere, Pecingini roz aprinse fără vrere Ori vaiete din amfore proscrise. Și n-am să cresc păduri carbonifere Sau lacuri
ASAmanda SpulberCrepuscul
Ceru-și trece palma neagră Peste creștete de plopi; Luna, veștedă și vagă – Strânge ochii săi miopi. Tonuri stinse, de epavă, De prin ochii răi de orc – Trenă lungă și suavă, Peste lume
ASAmanda SpulberMă rătăceam prin anii cruzi...
Mă rătăceam prin anii cruzi, Aduși pe umeri de comete; Erau romantici și absurzi, Din rai porniți să se îmbete. Și mă pierdeam pe-adânci poteci – Timide sau efervescente, Dansau prin ramurile
ASAmanda SpulberE-atât de stranie lumina...
E-atât de stranie lumina, pe nesimțite ne-a învăluit, Cu tonurile gri și negre, e uimitor de străvezie; Și nu se-aude ciripit de păsări, un vuiet numai, depărtat, Mașini, trecând prin altă
ASAmanda SpulberSchele de sticlă
Refăceam dragostea, puzzle de lumină, din raze și uitare o reconstruiam. Nu ne speria abstractul, îl adoram cu tenacitate, privirea pretindea că pătrunde dincolo de aparențe, dincolo de
ASAmanda SpulberAtunci va mirosi doar a cireșe coapte
Când teama și-ndoiala neguros vor ninge, Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte; Voi aștepta până ce valul se va stinge, Atunci va mirosi doar a cireșe coapte. Și vor veni pe rând
ASAmanda SpulberCatifea
Fiecare zi împletește o nouă cunună de incompetență. Încoronat tardiv, în imperiul meu de erori, giulgiul alb absoarbe, nesățios, cuvintele negre. Poate să mai intru-n joc, să dansez cu
ASAmanda Spulberprofeția
chestia cu viitorul îndepărtat îmi va da dreptate e cât se poate de simplă dacă nu ai, o ridicare din umeri, asta în cazul când își mai amintește cineva de tine, și atât dar dacă
ASAmanda SpulberUmbră filtrată
Te-ai rătăcit prin viața mea o clipă, Cât se topește neaua pe mochetă; La fel ca într-o veche șansonetă, Credeam că ești a dorului risipă. Și s-a țesut povestea desuetă, Cum nebuloasa-n ceruri
ASAmanda Spulberîn țărână, razele desenau frunze și ramuri
lunca abia înverzise și printre pomii tineri o căruță cu doi cai poștalion se făcea în fugă pierzându-se apoi spre apus iarba crescuse tăcută și apa doar până la glezne peste nisipul
ASAmanda Spulberritual
deasupra blocurilor adormite luna plină atingând ușor ecranul înghețat cutiile așezate ordonat în cavoul măiestrit copilul merge și el la culcare doar lampa de neon pe cerul
ASAmanda Spulberatunci când l-am prins
atât de aproape cerul cu luna privind pe furiș așa credeam lumina încremenise scutec și steag un nor alungit flutura brațul meu s-a întins era prea ispititor și când l-am
ASAmanda SpulberApoi reîncepe forfota obișnuită
Apusul se-așterne și brazii de foc cutremură stele, Dorințe aprinse în taină se coc, sub vraf de nuiele. Poteci nevăzute se-ntind către cer – un drum de lumină, și pentru o clipă
ASAmanda Spulberdescătușare
inima doarme cu lumina aprinsă când dinții încep să toace mărunt nu sfâșie toacă toacă mărunt silabele divizate cadențat fiara le scuipă apoi își dă capul pe spate și râde râde până
ASAmanda SpulberLuna se ascunde și se face frig
Se răsfrânge marea pe nisipul rece, Briza ei de șoapte crește-n asfințit – De pe plaja goală nu o să mai plece, Răscolind întruna gândul nerostit. Mă privești de parcă, pentru prima oară,
ASAmanda SpulberȚi-am dat nume,
freamăt pe buze, adiere – vocea ta se împletea cu vântul, iar zilele curgeau în ritmul unui pârâu de munte. Îmi povesteai de stele care visează, despre orașe vechi în care soarele
ASAmanda SpulberDetritus
Prin întuneric, luna incoloră Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă; De ritmul vieții niciodată-atinsă, Privește rece spre tăcuta oră. Deasupra urmelor de vară stinsă, Doar greierii mai
ASAmanda SpulberNumai iarna mai știe
Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe, Ochii mei se-aprindeau prin nămeții de vis; Soarele strălucea, era candelă vie, În pădure plutea un subtil paradis. Pe sub arborii ninși, ne
ASAmanda Spulber