Numai iarna mai știe

Dar eram mai mic și nu știam că toate dulcegăriile acelea le voi înfiera cu mânie proletară peste ani și ani.
Cam așa ceva și aici, s-a vărsat la ușă ta butoiul cu dulcegării?
In rest, numai de bine, noi să fim sănătoși, căci poezia o să supraviețuiască mult și bine și fără noi.

Ești un critic incisiv și asta nu e rău deloc. :)) E important să primești reacții. Ai putea să îmi arăți ce scriai tu în oracole? Sunt curioasă. :) Iar despre poezie, numai de bine. Nu s-a născut odată cu mine și nici nu va muri când voi muri eu. Aici am urmărit un ritm. Dacă nu mi-a ieșit, mai încerc cu altă ocazie.

Dar erau pline de sclipici, desene cu zâne și prinți, versuri, uneori tragice, alteori comice, și era completat de "prietenii" buni ai proprietarului. Eram preocupat de ceea ce spun fetele in general. Eu nu am avut niciodată un oracol propriu.
Mai târziu am găsit același stil pe acum cvasi defuncta rețea Hi5

ca o candelă - asta ar fi de refăcut...ca o ca - fonetic nu îmi rezultă

subtil paradis - aș reformula, pentru a găsi o profunzime , căci adie (deci e deja subtil) apoi subtil pentru paradis, hmmm...tu știi

doar dacă ai dorit accentuarea prin repetarea aceea din final a paradisului, altfel aș schimba primul paradis...acolo la subtil, căci în final chiar se cuvine să aducem în discuție ideea de paradis pe ceea ce propune poezia

mie mi-a plăcut, propune fiorul și prin strofa a treia chiar izbește

prețiozități de care eu nu mă feresc

Fiindcă nu are sclipici, nici zâne, nici prinți.

Oracolul era la generală

Am reținut observațiile. Într-adevăr acolo am ezitat mai mult. Voi reveni pe text, așa fac cu toate. Dar nu acum imediat. Ceea ce îmi vine în minte acum nu mi se pare că ar aduce îmbunătățiri. Despre prețiozități, depinde de gust. Poate eu chiar am simțit ceva asemănător sau poate nu. Cine mai știe? :)
Mă bucur că ți-a plăcut încercarea mea.

Din punct de vedere prozodic, textul e în regulă. Mai sunt unele probleme de lipsă a eufoniei, atât în construcția precizată de Ilie, cât și în alta: „copacii cei albi”. Sigur, acestea pot fi remediate.
Ceea ce mi se pare mai puțin pe placul meu sunt unele imagini poetice deja clișeizate, nu neapărat prin impresia deja-văzutului, ci prin modalitatea de alcătuire a structurilor metaforice: „troiene de vis”, „sărutul de foc”, „umbre de ceață”. Oricum, nu înseamnă că e nevoie să fie evitate total asemenea construcții, dar parcă sunt prea multe într-un text relativ scurt.

Sigur, unele structuri sunt epitete, dar au și valoare metaforică.

se putea? da, evident că nu se putea să nu apară și domnul de mai sus, pe post de orice, dar nu pe un post echilibrat din echipa noastră poetică să ne inducă în eroare, era să scriu ”oroare”.
cine l-a făcut steluțar pe acest domn care are numai comentarii agramate, nu știe nici măcar să-și lege șireturile în limba română și mai suferă și de ranchiună cronică?
jur, din cauza unor indivizi ca dumnealui voi părăsi în curând acest site.
dacă nu, chiar din clipa asta.
parol, monșer!

Eu nu sunt steluțar de echipă...
Iar gafezi, iar, și iar, oricum ar fi identitatea ta fictivă...

cum zicea Max Grucho, dar nu ai tu atâta cultură încât să știi cine e Max Grucho
”pentru că nu vă cunosc, am să vă zic ”domnilor””
dumneata ai dat dovadă de nepolitețe, incultură, cocalarism și eu te suspectez personal că intri beat pe site și comentezi onomatopeic
nu cred că ai idee ce înseamnă toate cuvintele de mai sus, așa că nu încerca să ai un dialog cu mine.
din perspectiva mea ești rușinea acestui site, arată exact cât de jos poate să ajungă poezia în România, dacă indivizi ca dumneata cu cel mai inferior grad de cultură și inteligență pot ajunge în vârful ierarhiei poetice on-line, suntem terminați ca popor, ca orice
evident, n-o să înțelegi nimic din frustrarea mea, dar m-am săturat de indiviz ca dumneata care nu au nici în clin, nici în mânecă cu literatura română.
și încă ceva, dacă vrei vreodată în viața asta, cât ți-a mai rămas de trăit, să ai un dialog cu mine, începe cu scuze, ca un lord, că ai la active destule tâmpenii pe care le-ai exprimat la adresa mea.
culmea e că aș putea să te iert, eu, ca și Isus din Nazaret cred că cei săraci cu duhul vor ajunge în Rai, dar știi ceva? n-am chef astăzi de fapte de caritate cu toți agramtații și cocalarii care mi se adresează. așa că dacă ai chef să-mi adresezi vreo plângere, mă găsești on-line, sunt peste tot, chiar eu și cu CNP-ul meu.
și mai repetă și tu clasele 1-4 să înveți să scrii, când mi te adresezi
capisci, mon frere?

Cine Lucifer mai este și ăsta...
Tu s-o iei cum zic eu... :)
Cătănuș fi clne vrei să fii!

rog a lua la cunoștiință atitudinea deloc neprofesionistă și părtinitoare a userului acestui site care se identifică cu numele ”Emilian Lican”.
pe parcursul ultimelor luni a dat dovadă prin comentarii și texte de o atitudine revanșardă, a atitidunie plină de frustrări și comentarii prin care a făcut atacuri la persoană, prin comentarii și texte cu un caracter injurios.
rog a se reevalua accesul acestui domn pe site, care a dus pe cele mai înalte culmi spiritul cocalarismului în România.
totodată mă consider exclus de pe acest site în care nesimțirea, incultura și atacul la persoană domnesc.
Albert V. Cătănuș

sub iarna ta s-au aprins copacii :))

La copacii cei albi am ezitat între albiți, de nea și cei albi. Dar clișeele nu le-am observat deloc. Îți mulțumesc mult că mi le-ai semnalat. Acum nu îmi mai place nici lacu-nghețat. :)) Voi avea ceva de lucru pe text.

Mă bucură aprecierea ta. Strofa aceea e și strofa mea preferată. Nu cred însă că textul este de evidențiat, chiar de nu e nici de desființat. Mai am de lucru la el.

Ce înseamnă Gică Contra și prietenii lui? Ți-ai spus părerea, ți-am respectat-o. Te rog să respecți și tu părerile altora chiar dacă diferă de ale tale. Alte probleme se rezolvă pe loc unde apar, nu pe textele altor persoane.

observația nu era în legătură cu "cii-ce" ?

Și în variantele celelalte nu apare problema asta. Am ales greșit.

cum poți să-i mulțumești unui cocalar revanșard care te gratulează doar pentru că ”e cel puțin idiot, amice”, ca să-l citez pe IL Caragiale?
ce naiba, ne-am pierdut cu toții simțul rațiunii pentru un pumn de dolari?

mi se părea că păstrai în toate variantele acea formă

spor!

Părerea mea este să scrii. Nu mai pierde timpul cu ceva ce nu te ajută în ceea ce ți-ai propus. Așa cum se spune că pofta vine mâncând, așa și blocajul care îi mai încearcă pe scriitori se poate depăși scriind. Dacă ești chiar atât de curios... Am răspuns politicos fiindcă mi s-a adresat politicos și a și dezvoltat un pic. Acum înapoi la scris. Sfat pe care e cazul să îl urmez și eu. Sigur, tu nu ești obligat. Mi-am spus doar părerea.

Aș evita construcții de genul: Și-n pădure-adia, copacii cei, ochii mei mai...
Ca exercițiu de prozodie merge. Am înțeles din comentarii că de regulă, revii asupra textelor, asta e bine. Succes!

Pentru lectură și observații. Am rescris. Poate va fi tot o formă intermediară, dar sper că am rezolvat în mare parte hibele semnalate.

Pun aici forma inițială.

Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,
Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,
Soarele strălucea ca o candelă vie
Și-n pădure-adia un subtil paradis.

Sub copacii cei albi ne priveam plini de sete
Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;
Când sărutul de foc începea să ne-mbete,
Herghelii nechezau tropotind către cer.

Aerul, destrămat în fâșii hialine,
Peste lacu-nghețat se cernea reaprins,
Mă topeam în sărut, te pierdeai tot în mine
Și abia respirai, de miracol atins.

În altarul de frig șoapta iarăși îngheață,
Au trecut dimineți pe cărări spre abis,
Ochii mei mai palpită doar în umbre de ceață
Și privesc spre un gol, refuzat paradis.

Pentru semnul generos. Inițial am scris "cristaline" în graba mea să nu pierd ritmul. Apoi, când am citit, nu mi s-a mai părut potrivit și am înlocuit cu "hialine". Am observat că am tendința să folosesc imagini sau cuvinte pe care le-am mai folosit. E ca un reflex de a alege calea ușoară. Cred că voi avea ceva de lucru să îl controlez, dacă voi continua. Vreau să adaug și că mă bucur că ai simțit starea mea.