Poezie
Detritus
1 min lectură·
Mediu
Prin întuneric, luna incoloră
Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă;
De ritmul vieții niciodată-atinsă,
Privește rece spre tăcuta oră.
Deasupra urmelor de vară stinsă,
Doar greierii mai cântă, mai imploră;
E poate un prohod sau e o horă,
Să-i facă-n ciudă timpului, încinsă.
Se-amplifică emoția sangvină
Când liniște asculți, dar nu ai pace;
Trecută-i vremea, nu o să revină,
Iar totul lâncezește parcă, zace;
Nu are rost să cauți nicio vină:
S-a rătăcit prin visele sărace.
058
0
Nu sunt rime ieșite din comun, dar contează mai mult ca ideile să se desfășoare fără forțări semantice. Inițial, aveam impresia că ultimul vers ar fi puțin căutat, dar mi-am dat seama că, de fapt, accentuează starea de lâncezeală din primul vers al strofei.
Prin urmare, consider că este aici un sonet reușit, care merită evidențiat.