Limonadă ruginie

e rupt pe alocuri
și nu înțeleg ce cu acel *livade*...
nu *livezi*?
poate greșesc,
o să caut în dicționar...
În rest imagini destul de reușite...

limonadă cu aspect de rugină; ce poate fi mai aproape de nuanțele toamnei?!
Citind primele trei versuri, am rămas un pic dezorientată văzând cuvintele-rimă, dar când am dat cu ochii și de "livade", mi-am zis: Amanda se joacă de-a toamna. Deși, recunosc, mă așteptam ca joaca să continue și în următoarele strofe, nu s-a mai întâmplat. Însă, tonul ilar se păstrează în paralel cu aerul de spovedanie și gustul de acru al lămâiei.
Un discurs care mie mi-a plăcut ca deschidere către tot ce ispitește omul: imagine, miros, gust, senzație.

am înțeles...
Mi-a deschis ochii Ottilia...
E un poem ilar,
așa că merge *livade*...
Îmi cer scuze,
și văzând prin prisma nouă
te felicit pentru poem...

Ottilia, este așa cum ai observat. Mi-am permis acele licențe poetice pentru a introduce cititorul în atmosferă și cumva pentru muzicalitate. Îți mulțumesc.

Ștefan, ai dreptate. Ritmul variază fiindcă am încercat să redau oscilarea între melancolie si veselie. Până la urmă a învins optimismul. Îți mulțumesc.

să fi găsit respectat numărul de silabe în toate strofele, precum și rima încrucișată și-n ultima strofă... (cam ca ochii mei - atunci când vreau). În plus aș sugera folosire formei scurte la: se înșiră, resturile amare, mă înalțe, deschide o (se-nșiră, resturile-amare, mă-nalțe, deschide-o), aducând ca argumentare doar muzicalitatea cerută de „simțurile inimioarei mele”.
Și-ncă un plus: „Ea e anului frumoasă doamnă” - Ea este-a anului frumoasă doamnă - Ea este anului frumoasa doamnă...

Iubesc limonada... limpede și rece... ca băutură răcoritoare, iar „
Limonadă ruginie” ca poezie ce vă reprezintă. Mult succes în continuare!

Din lămâi acre facem veselie,
le stoarcem toate intr-o poezie,
chiar dacă-i ruginit paharul, știi,
noi bem cu râs și-alungăm vorba tristeții.

Să curgă strofa ca un tulburel,
să cânte versul sprinten, mititel,
iar limonada, dulce și hazlie,
să fie rimă, joc și armonie!

Cu scuzele de rigoare, dar textul acesta mi se pare cam școlăresc. Probabil că încerci să persiflezi unele clișee poetice, dar nu prea ți-a reușit. Mă refer, în primul rând, la „mândra toamnă/Cum a venit ea și bogată, și ruginie”, „anului frumoasă doamnă”, „belșug aduce pe câmpie”, Poate dacă ai fi folosit un alt context pentru acestea, ar fi fost altceva. Altiminteri, rămân pur și simplu clișee, în ciuda vizibilei ironii. IÎn plus, cred că puteai găsi „n” rime pentru „cade”, nu să vii cu invenția aceea, „livade”, după modelul „succesuri”. (!)
Strofa a treia mai e cum mai e, chiar dacă și acolo sunt clișee. Ultimele două versuri sunt cele mai bune. Da, acolo este autentica poezie pe care ai fi putut să o scrii.