Poezie
Resturi de seară
1 min lectură·
Mediu
În bucătărie, ciorba s-a sleit, clipește –
ochi leneș sub capacul ciobit.
Ziua se topește încrustând –
vitraliu e acum
sticla pătată.
Bilețele, resturi de timp,
lipicioase
pe blatul rece –
le-aș aduna într-un borcan,
petale frânte de
mă iubește.
Alături – cozonacul sfărâmat,
cu firimituri alergând, zglobii,
să se ascundă de
măturică.
Telefonul pâlpâie pe colțul mesei,
un apel, două – cine
le mai numără?
Frigiderul nu mai scârțâie
disperat,
doar murmură cald,
hipnotic zumzet
pentru doruri
reîncălzite.
Lista de vise și alte
mărunțișuri – pe jumătate mototolită când
râsetele verii se sting și ceața
subțire învăluie blocuri.
Luna rânjește,
mătură firimiturile și
ele alunecă, moi,
în noapte,
ca de fiecare dată.
038
0
Este îmbietoare atmosfera casnică, o înserare armonioasă în care sufletul poetic se împletește cu tot ce rămâne în urma unei zile agitate.
Mi-au plăcut aceste resturi de seară.