Mă rătăceam prin anii cruzi...

Textul îmi pare a avea niște ritmuri păunesciene, chiar eseniniene, pe alocuri (ce-i drept, Păunescu a fost un admirator al lui Esenin și, uneori, chiar e prezentă în poezia sa melodicitatea adolescentului literaturii ruse). Măsura aceasta, 8-9-8-9, cu rimă încrucișată, evidențiază apetența autoarei pentru o prozodie clasică fără abateri de la reguli. Nu-i nimic rău în asta. Totuși, ar fi bine să încerci și mai multă libertate prozodică. Chiar sunt curios cum ai scrie un text cu rimă, dar fără o măsură a versurilor impusă.
Textul mi-a plăcut, are fior poetic reținut, dar lipsește parcă acel sâmbure inovator care să mă surprindă.
Aș zice că verbul „să se îmbete” nu prea este adecvat în contextul în care folosești și termenul „rai”. Înțeleg totuși că natura romantică așa ar trebui să fie: alcătuită din contraste.
Important este că ultima strofă conturează bine această atmosferă nostalgică.

Oricum, am recitat în gând poezia și mi-a lăsat o impresie bună.

Mă onorează și mă ajută părerea ta. Culmea e că în această perioadă sunt fascinată de Emily Dickinson, dar ea are în special măsura 8-6-8-6. I-am tradus câteva poezii, încercând să păstrez ritmul așa cum îl „auzeam” eu, plus asonanțele. Nu îmi dau seama de ce dintr-odată mi-a venit în minte ritmul ăsta, adică primele două versuri. Am încercat să îl prind și am dezvoltat cum mi-a venit pe moment. Nu excelez la capitolul imaginar poetic, știu. Sper să nu îmi ating prea repede nivelul de incompetență.:) Apropo de Esenin. Am citit undeva că Esenin nu respecta în totalitate regulile prozodice, dar traducătorii au tradus un ritm perfect. Îmi pare rău că nu pot să îl citesc în limba rusă. Am citit doar câteva poezii de Esenin, de Păunescu am citit un pic mai multe. Să ies din regulile prozodice? Nu știu când voi reuși. Deocamdată mă străduiesc (cu semi-succes) să le respect cât mai bine. Dar e o idee foarte interesantă. Mulțumesc!

Esenin era maestru la muzicalitate, doar că folosea de multe ori asonanțe în rimă. De fapt, la el, multe poezii au măsura de 9-10, pe care ma folosit-o și eu uneori. Totuși, deși am tradus din poezia sa, ceea ce scriu se depărtează de scrisul său. George Lesnea, spre exemplu, cel care a tradus cel mai mult din creația lui Esenin, chiar a fost captat total de ritmurile sale, de aceea, cum spune și G. Călinescu, este eseninist. Labiș, mai mult prin atmosfera, este aproape de Esenin, dar nu la fel de mult.

Mulțumesc mult! Am lăsat comentariu la „Anii tinereții cu frumoasa-mi slavă”, dar văd că nu e adus pe prima pagină. Am observat că se simte muzicalitatea, dată de asonanțe, de care ziceai.

Acele traduceri sunt în biblioteca virtuală, de aceea nu apar comentariile. Voiam să mai spun că, dincolo de ceea ce am zis, imaginarul poetic nu are legătură cu acel poet.