Poezie
Catifea
1 min lectură·
Mediu
Fiecare zi împletește o nouă cunună
de incompetență. Încoronat tardiv,
în imperiul meu de erori,
giulgiul alb absoarbe, nesățios,
cuvintele negre.
Poate să mai intru-n joc, să dansez
cu strălucitoare umbre...
Dar orice bilet are prețul
unui neadevăr. Nu au existat
nicicând salvări intermediare.
Încă o dată, somnul
îmi sapă gropi în memorie.
Trezirea, un act de violență –
jucăriile tremură
la prima lor respirație în lume.
Și prin oglinda nopții,
doar o fată mică prinsă
în corpul unei femei
încercând
să înțeleagă.
La margine de zori,
ursulețul de pluș s-a strâns
în poziție fetală,
îl strâng la piept
și eu.
004
0