Poezie
Cum ninge la mijloc de vară
1 min lectură·
Mediu
Te caut prin fragedă noapte –
Fâșie albastră de dor,
Te strig, dar ești tot mai departe,
O, demon cu chip visător!
Să sufăr răgaz nu încape
Căci noaptea se-ntâmplă subtil
În fierberi suave de ape
Urcând din pământ ca un tril;
Dar trilul pe dată îngheață,
Preface abisul în sloi,
Îl sparge în cioburi de ceață
Și timpul îl cerne apoi.
Cum ninge la mijloc de vară!
Un viscol gonind pescăruși
Când fluturi nocturni mă-mpresoară,
Strigoi de iluzii seduși.
023
0
„Fâșia albastră” mi-a părut ca un fir de lumină în care îți ții căutarea suspendată.
Și cum ninge la mijloc de vară – parcă din visul tău se nasc anotimpuri care nu au nume. Ai scris o chemare care frânge și vindecă în același timp, ca un tril ce rămâne în aer după ce dispare pasărea. Spune-mi,tu, Amanda, pe cine cauți în noaptea asta de vară care se preface în iarnă?
Cum ninge la mijloc de vară,
Cu fulgi ce nu ard, ci îngheață,
Și timpul se-oprește să-și ceară
O clipă de somn în ceață.
Sub cerul ce schimbă povestea,
Se-aud pescărușii de gheață,
Și vara își pierde menirea,
Topindu-ne iernile din viață.