Umbră filtrată

Rima „mochetă” - „șansonetă” este aproximativă ( nu vreau să spun, ca alții, că nu e rimă), fiindcă accentul în primul cuvânt este pe penultima silabă, iar în al doilea, pe prima. La fel, „înfiripă” - „aripă” este o rimă foarte uzitată; în plus, are schimbarea de accent la al doilea cuvânt de pe rima pe a doua silabă, ceea ce, de asemenea, este deja vetust. Există, însă, și rime nu chiar inedite, dar mai rare, cum ar fi: „desuetă” - „baghetă”; „non-stop” - ”Photoshop” - îngrop”.
Dincolo de toate acestea, mi-a plăcut textul și mesajul său.

Încă învăț cum să fac autoevaluarea. Am văzut că nu mi-a ieșit foarte bine, dar mi s-a părut acceptabilă. Mai am mult de lucru. :)

De regulă, eu mă feresc de construcții de genul ”a dorului risipă” sau ”a ei baghetă”. Este doar o părere strict personală, nu o sugestie. Mi-au plăcut (mai mult) ultimele două strofe.

îndrăznesc să vin și eu cu o părere. În versul ăsta “Cum nebuloasa-n ceruri se-nfiripă”, „nebuloasa” este un termen inspirând greutate, mister, plin de încărcătură, în timp ce „înfiripă” are o conotație mai ușoară, mai delicată, referindu-se la ceva care începe să prindă formă în mod subtil. Poate e doar percepția mea.
Ultima strofă e super faină ca idee, imagine.
Văd că tu chiar te ții de "keep up the good work!". Eu m-am cam lăsat pe tânjală :)

Am lăsat textul deoparte cam o săptămână să văd dacă mi se mai pare ok. Tot ok mi s-a părut. Am zis că așa se face o delimitare între cele două planuri (romantic și realist), dar într-adevăr sună cam greoi.

Știu că aici este o poezie cu formă fixă și trebuia să te conformezi rigorilor acesteia. Dacă ai interveni prea mult pe text, poate că ai strica tot ce ai construit. Totuși, ar fi de luat în seamă, pe viitor, evitarea, pe cât se poate, a unor asemenea inversiuni sintactice, precum și a sintagmelor-șablon cu determinantul în genitiv. Nu sunt împotriva metaforelor genitivate, dar nu ar trebui să se abuzeze de ele sau să nu devină singura modalitate de construcție metaforică.
Doar o părere. (!)

Am simţit cum curge

„… povestea desuetă,
Cum nebuloasa-n ceruri se-nfiripă
În serile când luna, pe-o aripă
De vis, ne-atinge cu a ei baghetă.”

Şi m-am lăsat dus de această curgere până la „zâmbetul acela-n Photoshop!”; când, ȋn final, vine neaşteptatul-aşteptat ironico-nostalgic „că-n valuri iar o să mă-ngrop”.
Dacă aş fi fost Pius Servien sau Paşa, m-aş ocupa de ritmuri, rimă şi altele, dar nu mă pricep

rima mochetă - şansonetă e dezastruoasă, nici de gradul 4 nu cred că e. Plus că mochetă distruge tot farmecul, parcă mergi la Brico Depot sa cumperi mocheta si iti notezi pe hartie ce cauti. Şansonetă se potriveşte mult mai elegant cu scenetă sau flaşnetă. Nici baghetă cu desuetă nu este o soluţie optimă. Mai bine pe-o banchetă, decât desuetă.

Cât despre steluţa de încurajare a domnului Paşa, domnia sa ar fi trebuit să ţină cont că nu eşti un autor de atelier, ci unul care s-a remarcat cu texte foarte valoroase pe acest site. Prin urmare, tu trebuie să scoţi untul din poeme şi să vii cu creaţii bfici, mai ales că la versul clasic te pricepi foarte bine.

în loc de bfici, scuze pt eroare

Dani, cred că ai într-un fel dreptate, nu m-am gândit. Acum dacă mă gândesc, poate și nebuloasa să fi fost mică la un moment dat. Sau poate nu. Mie mi-a venit în minte pentru că are două înțelesuri. De exersat nu prea exersez nici eu. Nu mă conving deloc să scriu orice numai să fie cu ritm și rimă. Mulțumesc mult pentru semn! Spor și inspirație îți doresc! :)

George, mă surprinde și mă bucură mult steluța. Întrebarea care îmi vine în minte: care e numărul maxim de steluțe de încurajare? Tare mi-e teamă că nici următorul text nu va depăși nivelul. De acum mă voi gândi și mai mult înainte să postez. Și dincolo de (semi) glumă îți mulțumesc mult pentru comentariile utile și încurajare.

Domnule Gorun Manolescu, mă bucur că v-a încântat poezioara și vă mulțumesc mult pentru semn.

Aveți parțial dreptate. Adică textul ar mai putea fi lucrat. În acest moment nu știu cum l-aș putea modifica așa încât să păstrez mesajul. Plus că mocheta are rost acolo, neaua nu putea să se topească pe scenetă. A fost cam o nebuloasă atunci când am scris, se amesteca nostalgia cu autoironia. Sigur asta nu e o scuză, dar atât am reușit în acest moment. Dacă George Pașa consideră că sunt la nivelul la care am nevoie de încurajare, eu sunt de aceeași părere. George Pașa știe că nu îmi voi imagina că am scris o capodoperă fiindcă mi-a dat o steluță de încurajare (argumentată). Am înțeles că sunteți bine intenționat în privința îmbunătățirii textului și vă mulțumesc pentru asta, dar aș fi preferat să vă rezumați la a-mi comenta textul. Chiar nu văd rostul comentariului suplimentar.

"iar un autor care scrie constant bine nu mai are nevoie de încurajări şi distincţii, el îşi are asiguraţi vizitatorii prin calitatea textelor."

Și am fost foarte clar. Nu aveți nevoie de steluțe de înncurajare, fiindcă ați demonstrat, atât prin textele înstelate, cât și prin comentariile foarte bine argumentate, că aveți un nivel ridicat, mai ales la textele în vers clasic

Mesajul era pt domnul Pașa, care se pare că nu cunoaște regulamentul. Asta îl va face mai atent oe viitor.

Poezia este foarte frumoasă dar nu înțeleg de ce apare mesajul ,,Forbidden

You don't have permission to access /article_include.php on this server." la comentariul meu?!?

,,Interpretare:

Poezia explorează fragilitatea relațiilor în era digitală, unde comunicarea este adesea superficială și falsă.
Eul liric resimte o profundă dezamăgire, cauzată de diferența dintre imaginea idealizată a iubirii și realitatea rece și impersonală.
Utilizarea elementelor din era digitală, adaugă o notă de modernitate poeziei, și arată modul în care tehnologia poate afecta relațiile interumane.
Sentimentul de gol interior și disperare este accentuat de metafora sticlei fără dop, care sugerează o lipsă de sens și direcție.
Finalul poemului, cu imaginea înecării în valuri, transmite un sentiment de disperare și de abandon.

Concluzie:

„Umbră filtrată” este o poezie care surprinde deziluzia și alienarea în dragoste, într-o lume dominată de tehnologie. Limbajul metaforic și imaginile puternice contribuie la crearea unei atmosfere de melancolie și disperare.""

Vă mulțumesc mult pentru comentarii și mă bucur că v-a plăcut încercarea mea. Nu știu de ce apare mesajul „forbidden”. Mi se întâmplă și mie uneori. Poate e glitch, o mică eroare aleatorie care se rezolvă singură. Despre IA, chiar m-a surprins un chatbot când mi-a spus ceva ce nu observase nimeni. Totuși, cred că va mai dura până când va putea să înlocuiască în totalitate omul, indiferent în ce domeniu, chiar dacă a început să devină aproape indispensabilă în mai multe. Să sperăm că se va ajunge la un echilibru.

știu că urmează sa-ți spun lucruri care nu o sa-ți placa, poate chiar sa para deranjante. dar eu am promis a fiu sincer, nepartinitor fata de poezie, fata de nimeni și, chiar daca ma puteam abține, tocmai pentru ca îmi ești simpatica și te plac, zic și eu:

aici nu e poezie, e doar versificație.

luat vers cu vers, avem mai degraba lucruri deja spuse, eventual banale, dar puse in forma de prajitura. e mai degraba un text gospodaresc decît o creație, mă gandesc la o rețetă respectată decît la o emanație poetică, adevărata creație.

Te-ai rătăcit prin viața mea o clipă, - banal, asta cu ratacirea e supercomună
Cât se topește neaua pe mochetă; - cînd se topește neaua - hihihi, neaua, e deja de basm - pe mochetă? ninge în casă?
La fel ca într-o veche șansonetă,
Credeam că ești a dorului risipă. iar desuet, pus cu mîna, cu trimiteri nostalgice false. nu mai e vremea șansonetelor, iar nostalgia în sine pare cam forțată.

Și s-a țesut povestea desuetă, - țeserea de povețti, de asemenea banala, comuna
Cum nebuloasa-n ceruri se-nfiripă - nebuloasa are doua sensuri, fizic, amestec de gaze, ceea ce nu suna deloc poetic, sau ceva neclar și atunci impreuna cu acel infiripa devine si mai ambiguu, si chiar
În serile când luna, pe-o aripă
De vis, ne-atinge cu a ei baghetă. - personificare copilareasca, naiva, luna aripa, baghetă

Dar azi realitatea ne desparte,
Mesaje îmi trimiți acum non-stop
Și te ascunzi în algoritmi aparte. în contradictie cu strofa anterioara, de la naivitate se cade în realitate cu altgoritmi, un fel de confuzie a simțului poetic

Ah, zâmbetul acela-n Photoshop!
Mă simt ca sticla fără dop – ce moarte!
Când știu că-n valuri iar o să mă-ngrop. continua realul, se da si cu putina amagire, fotoșop, sticla fara dop, care e o simbolistica ieftina, sa ma ingrop in valuri, iar loc comun, banal, de evitat.


nu te supara Amanda, chiar ai puterea si cunoștințele de a scrie mai bine, poate ai muze nepregatite, poate te ia valul, nu știu, dar știu ca se poate muuult mai bine.

În mare parte ai scris ce am încercat să exprim: confuzie și contrast, deci mesajul s-a transmis cât de cât. Forma, da, la formă am zis că ar trebui lucrat, dar încă nu știu cum. Comentariul cu gospodăreala mi se pare misogin, dar nu mă supăr nici de el. E ok să fiu și gospodină. În bucătărie. Faptul că te hlizești la neaua de pe mochetă... Mda... Poate o fi intrat cineva încălțat în casă. Nu știu, zic poate. Și da, am încercat să dau senzația de basm, dar și de banal. Nebuloasa nu știu cât de nepoetică o fi dacă înseamnă și galaxie îndepărtată și dacă o nebuloasă simțeam și eu când am scris. Iar contrastul de care zici se numește „volta” când autorul schimbă tonul. O fi sticla fără dop ieftină, dar eu nu am mai întâlnit-o. Știu că nu am citit destul. Iar îngroparea în valuri, da, e banală. Nici n-am încercat să spun altceva. Despre nostalgie, nu ai de unde să știi dacă e forțată sau nu. Înțeleg că pentru tine pare forțată, poate pentru că nici nu doream să o iau în serios. În fine, una peste alta, am înțeles că pentru tine textul e varză, bun de aruncat. Și spun fără supărare, după cum scrie la descriere:textele mele sunt încercări, exerciții. Voi vedea ce va rămâne dintre ele. Mulțumesc pentru semn.

stiu ca ești suparacica acum, dar tot mai adaug ceva. la forma, hai, nu sunt expert în prozodie. limbaj, hmm, un amestec de nou cu vechi, fotoșop cu nea, șansoneta cu nebuloasa. dar la miza, la pipota, la idee, aici mi se pare ca șchioapata cel mai tare. e evident, e o reminescență, dar pe mine ma lasa cu dop, nu fara dop.

Ai grijă că mă răzbun! :)) Da, textul nu e prea reușit (și) fiindcă nu te atinge la corazón. Dar nici nu intenționa. Oricum, e o poezioară oarecare. Culmea e că textul care e important pentru mine nu a primit atâta atenție. Gata! Am vorbit deja prea mult despre poezioară. Plec să mă răzbun.

atata tot, sa nu dai la fata! am si eu o razbunare in plan, se numește licorna, o sa vezi cum cred eu.

orice poezie este doar o grămadă de banalități până când cititorul trece peste limitările propriei suficiențe, lăsând șansa oricui să spună și altceva decât preferă acesta sau cu ceea ce rezonează
și cea mai banală exprimare are în spatele său emoția, singura condiție fiind inspirația
când te transformi din poet în textier, păstrând pretenția că scrii poezie, cu siguranță devii imoral (parafrazându-l pe Daniel Corbu)
...
în poezia de mai sus eu observ cum autoarea folosește efectul de întrepătrundere (îmi imaginez cum apele râului pătrund în mare, acea zonă a întâlnirii) între ce a fost și ceea ce este și sentimentul nostalgic răzbate...
și ceea ce este mai important, este credibil

Nu m-am gândit la efectul de care ai spus. Am scris ca să mă ironizez. Poate am exagerat. Îți mulțumesc că ai ascultat. De fapt, nu e prima oară când asculți și asta mă face să încerc și eu să citesc mai atent.