atunci când l-am prins

cred că reușesc să observ momentul care te-a inspirat să scrii versurile,
dar ar mai fi de lucrat
de exemplu "de undeva" îmi pare de prisos în forma aceasta

poate: cu luna pe undeva/ privind pe furiș

scutec... hmm, tu știi

prea mult mă tenta
așa aș spune acolo (pREA tENtant ERA... fonetic)

Uneori este nevoie de o mână de fier pentru a elibera un autor din cămaşa de forţă a unui stil, cămaşă pe care autorul, la început, o folosea ca scutec, haină de gală, apoi ca scut. Genul acesta de mână o avea Alex Ştefănescu, chiar dacă, de multe ori, metodele sale neortodoxe vizau şi persoana, ceea ce nu ar trebui să existe în critica literară. Oricum, până la urmă, rezultatul contează. La Amanda Spulber, simbolismul şi romantismul au rămas înrădăcinate în suflet. Cerul, luna, norii, continuă să existe. Însă, debarasarea de cămaşa de forţă îi prieşte, conţinutul fiind eliberat, ocupând locuri libere în spaţii vaste, reale sau imaginate. Poemul, în sine, explorează un dublu câmp semantic. Pe de o parte, şarpele nor, înseamnă că orice ideal, orice dorinţă, presupune un risc, chiar dacă, la prima vedere, puteam vedea altceva, ceva familiar, ceva protectiv. Faptul că şarpele nu se zbate, denotă un final fericit. E bine să nu credem în aparenţe, să explorăm căi destinale. Pe de altă parte, subtilitatea palimpsestică, voită sau inconştientă, face trimitere la Biblie şi reabilitarea şarpelui. Teama i-a făcut pe oameni să asocieze şarpele cu răul, însă Iisus l-a reabilitat pe şarpe, ca ca fiinţă creată de Dumnezeu, spunând: fiţi înţelepţi ca şerpii... Tocmai de aceea, în acest poem, dincolo de teamă, dincolo de tentaţie, targetul destinal este înţelepciunea, situată într-un plan superior, cosmic. Şarpele nu se zbate fiindcă el şi-a găsit corespondentul. Ce să mai zic, eşti un autor profund, inteligent, cu mare potenţial creator. Limbajul se mai poate îmbunătăţi, cum a observat şi Ilie, dar, debarasarea de vechiul stil te va ajuta să-l perfecţionezi pe cel liber. Totul va veni, cu timpul, de la sine. Felicitări!

în loc de ca ca. Pesemne celălalt şarpe şi-a băgat coada în comentariul meu...

să descriu și cumva să interpretez ceva ce s-a întâmplat într-un vis. Mi s-a părut interesant fiindcă nu mă gândisem și nici nu văzusem ceva asemănător atunci când am visat asta în urmă cu câteva zile. Da, recitind cred că ar mai trebui lucrat textul. De data asta nu e prima mână, prima a fost un fel de compunere. :)

Aș putea să spun:

am întins mâna
așa era de tentant
și scap și de o mică rimă. Sau altă variantă. Și cred că schimb și „de undeva”. La „scutec” nu aș renunța.

Vă mulțumesc mult pentru comentarii!

dacă ar fi după mine, aş pune ispititor în loc de uşor, apoi aş renunţa la versul 2 din strofa 2. Doar o părere.

Le voi folosi și las aici forma inițială.

atât de aproape cerul
cu luna privind pe furiș
de undeva
așa credeam
lumina încremenise
scutec și steag
un nor alungit flutura ușor

brațul meu s-a întins
prea tentant era
și când l-am apucat
șarpele nu s-a zbătut

aștepta