Poezie
Crepuscul
1 min lectură·
Mediu
Ceru-și trece palma neagră
Peste creștete de plopi;
Luna, veștedă și vagă –
Strânge ochii săi miopi.
Tonuri stinse, de epavă,
De prin ochii răi de orc –
Trenă lungă și suavă,
Peste lume se întorc.
Și-n văzduhul plat, apatic,
Numai strigătul de corb
Cade răzuind hieratic
Crusta unui idol orb.
061.587
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Amanda Spulber
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 51
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Amanda Spulber. “Crepuscul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amanda-spulber/poezie/14190353/crepusculComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPDeși de regulă încurajez experimentul în poezie, n-ar fi drept să nu apreciez și poezie care, pe lângă tendința spre perfecțiunea formală, are și un farmec al său, prin descriptivul de calitate, cu imagini inedite, prin pendularea între apatie și visarea melancolică.
Prin urmare, acord roșioara de la Moara. (!)
Prin urmare, acord roșioara de la Moara. (!)
0
ASRecunosc. Am încercat, după ce am scris, să fac un text perfect. Să scriu neagra palmă și să fac luna calmă. Să fac strigătul să cadă dramatic și să îndepărtez ochii (în versuri) unii de alții. Dar nu mai părea să aibă legătură cu senzația pe care am avut-o când am văzut norii negri peste plopi și am scris primele două versuri. Sunt într-adevăr elemente din Bacovia, dar cred că e într-un mod indirect tot Emily Dickinson. Când am tradus în engleză, nu mi-a ieșit deloc măsura 8/7, ci numai 8/6.
Îți mulțumesc mult pentru că ai citit dincolo de aparență. Roșiora de încurajare mă onorează și mă obligă să mă gândesc și mai mult înainte de a posta.
Îți mulțumesc mult pentru că ai citit dincolo de aparență. Roșiora de încurajare mă onorează și mă obligă să mă gândesc și mai mult înainte de a posta.
0
EKDistincție acordată
Steluta pentru poemul cu o atmosferă gravă, de sfârșit de lume, cu imagini dense și simboluri apocaliptice. Personificarea cerului și luna „miopă” aduc o senzație de epuizare cosmică, iar corbul și idolul orb completează tabloul unei lumi în derivă, fără direcție și fără lumină. Ritmul sacadat și tonurile sumbre accentuează ideea de prăbușire interioară și universală, sugerând o luptă între tăcere și ultimul strigăt de avertisment. Iubesc personificarea cerului.
0
EKLuna ,,mioapă''.
0
ASMulțumesc mult pentru interpretare, pentru aprecierea generoasă și pentru că ai rezonat cu textul meu.
0
Altfel, prozodia este corectă. Aș zice că are ceva bacovian, nu doar prin imaginea asfințitului sau a corbului, ci și prin stările poetice, deși, la o lectură superficială, ar părea că exprimă răceală afectivă. Imaginarul poetic este, totuși, neoparnasian.