ama ada anghel

acesta este crivatul de neon particule dese capete de penseta ale lantului trofic foamea ca o crema abraziva iti lasa stratul sculptural inca mai neted si mai innobilat si-ti vine iti vine sa

o repriza incheiata de salturi peste acesti dinti ai orasului usor ingalbeniti si pietrosi ca niste stabilopozi tie poate ti-e frig stai pe bordura sustinandu-te doar in ochi ca pe o scara de

nu o sa ma marit cu tine in cautarea infiorata dupa something blue m-as intoarce mult, as cobori prin privirea baiatului blond din clasa a sasea, as reveni spalata prin irisi si lotusi ca si

e cald aici, indraznesc sa iau prin fereastra deschisa cuburi de zece-seara pariziana sa le cladesc in contrarelief pe indiferenta mea marginala abrupta incinsa pot sa iti arat o

nu ca as exalta valentele de martira, capacitatea de a renunta, placerea fugii (ei asta da), si nu ca m-ar durea in cot de conflicte scanteiute scurtcircuite. doar ca am tare-tare obosit si-n

pe dinauntru nu sunt reflexii o si cum curge toata lumina prin palnii cromatice de frica fisurilor nu am gravat nici o monograma nici un anunt matrimonial-mortuar (hello my name is pandora am

trebuia sa urc intr-un tren cu mainile mai ales inclestate in coama taioasa a crizei de timp mainile mele care alunecau, nu era ca si cum as fi facut dragoste, ca si cum as fi scris, mainile

mai tii minte tu cum ne treceam timpul intepeniti angelic in frescele din biserici? cand si cand copiii ne loveau cu mingi de lumina prinzandu-ne, aprinzandu-ne prin vitralii eu voiam sa-mi

de altfel pe palmele scrumierei un camp magnetic oracular imi reconstituie harta din mucuri de tigara fosilizate de altfel inainte de-a adormi scandez de nenumarate ori te iubesc pentru

ca sa te caut ca sa te caut pana cand ochii tai au o alta culoare ochii tai albastri ochii tai verzi dantele de alge negre flutura la mine-n plamani ochii tai gri se incretesc inca putin

urc serpentina sangelui inconjurandu-ma numele translucide, atat de dese acopera un schelet de liana cresc peste tot dau frunze rotunde palmele mele sunt irisii mei presez intre ele pana

femeile adevarate sunt cele cu parul de un rosu inabusitor stiu sa gateasca numai creierii mei incinsi imi spuneai tu iti spuneam eu cartita ipocrita pe sub plapuma alba scurgandu-se avenir a

departe e inca departe nocturn si zdrelit uneori de lumini nu mai conteaza daca acolo cad meteoriti sau ingeri hello spaceboy, vino sa fumam pe pervaz o tigara albastra sa invartim luna ca

iubirea mea rula regulamentar si nocturn pe autostrada intr-un taxi galben era inghesuita iubirea mea se dezvoltase de pe atunci un interes strict vizual pentru marginile drumului

nu ajung sa iti mai spun daca am plans eu, cea de acum sau era o adaptare lipicioasa la amintirea mea (un autocolant marginitor peste oul inchis al razboaielor pierdute) daca era o