ama ada anghel

am o intentie, o frec putin obscen ca pe cremene sa facem repede cat mai multe cuvinte sa nu vada astia cum ne desavarsim opera de caritate dand dracului pe tacute o halca buna de eveniment de

sa nu spui nimanui ca m-ai vazut, inainte de dimineata, desfacandu-ma in fasii printre respiratii, dragoni si zepeline in acest aer pe care noua luni l-am crescut in plamani, clandestin sa nu

nu esti tu dumnezeul meu volatil care ma aproximeaza in tihna pe dinauntru si daca imi rotunjesc bratele ploua exact prin cilindrul acesta al asteptarii scobit ca un tunel prin setea

palpita ca un trup de femeie coaja atomilor si pe dinauntru se inteteau puii fricii palpaia o tulpina o ploaie acida dinspre centrul urletelor stranse in sine spre plaja uimirilor

de multe ori simteam soarele hohotind camuflat tropotind in siruri de cuante oranj ca niste furnici irizate in adancul parului tau roscat ma sprijineam ametind de la prima tigara si cadeam de-a

dansam un dans cald de risipa sub o dantela delicata de scrum dinspre copilaria lucrurilor crestea un miez cald de mine pana spre marginea de materie subtire, flacara ingustata inlocuind

inima, inima, cine ma mai plimba pe mine intr-un montagne russe al rasturnarilor de situatie jos nouazeci de grade ca sa-mi masor cu orizontala intr-o balta de dragoste drumul dinspre

zilele vechi se pliaza cu genunchii la piept se indeasa inapoi in uterul unor cutii se timbreaza cu karma si se lasa la rece in gestatia unui balcon lins pe alocuri de iarna cu spinarea zburlita

in sus si-n jos schimbati altitudinea lucrurile curg inspre ideea de ele inainte si-napoi prin tuburile capilare inauntru asezata turceste se-ntampla minunea calm, pelicular, o digestie curata si

prin lentila unui pahar de vin se vad demonii mei jucand ping-pong cu globulele albe la strangulatii de lume firele mele de sange, neizolate fac scurt-circuit prin lentile de

hai sa ne scoatem ghearele sa ne finisam cu pila simtul tactil sa se transforme bajbaiala dupa scrisuri calde intr-o baba-oarba pe viata si pe moarte hai sa ne scoatem ochii unu\' mie unu\'

simt cum se duce pamantul de sub picioare ca un sigiliu rupt al verticalei posibile ma vor citi de-acum radacinile sinucigasilor tentaculare pipaindu-mi pe dinauntru venele agatand in arborele

pe la coltul ochiului meu ziua de azi intra in scena mai subtire decat scaparile zvelte neasteptate miraculoase ale ultimului moment binecuvantat, ca prin urechile acului dupa coltul ochiului

o să îmbrac iar rochia albă singura care mai poate ascunde rușinea trupului meu neted, lucios pe care nu se mai lipește ninsoarea o să mă dau de trei ori peste cap subțiindu-mă prin inele de

imi curge ah sangele cu zgomot de trenuri mai ales prin gara inimii unde s-a aglomerat si se injura si se huiduie si dracu\' stie cine ti-a mai furat si tie bagajele cauta, cauta, mai ales pe

in cate o dimineata ma trezeam tremurand si stiam ca tu scuturi capatul tau de drum ca sa-mi spui da exist beau o cafea si-mi lustruiesc privirea decojind-o atent de ultimele straturi de

hei poete iti scanceste in podul palmei foamea rotunda globul alb al sanilor asteapta sa umple locul cald dintre pleoapele tale tactile dense si isteric nevazatoare heei poete o sa te pierzi

se prelingeau picaturi aurii din geamurile vecinilor infiorand trupul vederii dreptunghiulare minutele erau lucioase, iglu-uri unde intarziam invelita in straturi de iubire si