Jurnal
coltul ochiului meu
1 min lectură·
Mediu
pe la coltul ochiului meu
ziua de azi intra in scena
mai subtire decat scaparile zvelte
neasteptate miraculoase ale ultimului moment
binecuvantat, ca prin urechile acului
dupa coltul ochiului meu
ascultam inca nirvana, ne lasam
tatuati cu hartile atlantidei pe spate
numele noastre se scriu ascunse
pe sub pulovere largi de sobrietate
in coltul ochiului meu
s-au agatat toate cele care
credeau ca isi aluneca drumul
fosnitor aproape neauzit numai pentru
a-mi taia triumfal privirea cu riduri
la coltul ochiului meu
e un indicator catre sus
fosforescent pana la spargerea intunericului
in rachete albastre de semnalizare
eu sunt aici raman aici la coltul ochiului meu
cat despre lacrimi si lume
ele mai trec putin
pana la celalalt colt.
032.985
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ama ada anghel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ama ada anghel. “coltul ochiului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ama-ada-anghel/jurnal/32328/coltul-ochiului-meuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IA
a treia strofa-super....ai un colt miraculos ca turbinca lui Ivan...putem face un contract de inchiriere...vreau si eu asa un colt\"numele noastre se scriu ascunse
pe sub pulovere largi de sobrietate \"-partea asta este superba:)
pe sub pulovere largi de sobrietate \"-partea asta este superba:)
0
AA
ma bucur tare sa vad ca tot cititi:)
poezia asta nu mi se pare reusita (si e cumplit de neprelucrata), dar s-a nascut dintr-un spasm de dor si e ca un fel de continuare naturala a unei anumite conversatii telefonice... de aia am si inclus-o la \'personal\':))
emilio, punctul de la sfarsit e organic necesar, daca postez o poezie fara punct la sfarsit de obicei ma rasucesc in cearceafuri toata noaptea de neliniste si vina:))
antuna, ma simt chiar flatata (atata cat ma pot simti cumva cand abia am luat prima gura de cafea:) ) si de citiri si de imprimari:))) si si.
poezia asta nu mi se pare reusita (si e cumplit de neprelucrata), dar s-a nascut dintr-un spasm de dor si e ca un fel de continuare naturala a unei anumite conversatii telefonice... de aia am si inclus-o la \'personal\':))
emilio, punctul de la sfarsit e organic necesar, daca postez o poezie fara punct la sfarsit de obicei ma rasucesc in cearceafuri toata noaptea de neliniste si vina:))
antuna, ma simt chiar flatata (atata cat ma pot simti cumva cand abia am luat prima gura de cafea:) ) si de citiri si de imprimari:))) si si.
0

insa am o obiectie totusi> ia nu mai pune nici punctul final sa vedem cum o fi! ca daca tot fugim pe textele tale fara apucam sa ne tragem rasuflarea oare cum ar fi daca n-ar exista nici punctuletul final de siguranta, oare noi cititorii ne-om scurge in abis? :)