de dupa parapet

E mai dificil de citit un asemenea text. Eu nu mai sunt de mult adepta textelor lungi, dar sa stii ca mi-ai prins atentia cu strofele 1,2,3 si m-ai pierdut un pic in 4 si 5 (e numai vina mea evident) insa cu finalul m-ai pus la zid si asa am descoperit in spate un semispatiu rigid. Ma voi gandi serios la lumea ta de dincolo de parapet.

atat: recunosc prea bine starea...

La mulți ani și multă inspirație!
Să-ți fie toate dorințele împlinite!

Și după un text atât de bun, se cade să revii printre noi, cititorii și prietenii tăi.

Încă o dată, LA MULȚI ANI, AMA!

Andreea

\"aici eu sunt, eu sunt...\"

iată,


Calea Regală (M. Cărtărescu)

\"
acolo, pe pământul lor erau înconjurați de o rețea aurie
de fibre nervoase
pietrele erau ele însele acoperite de grăsime, bășici roz și
vernil, frunzele supurau
distilându-și chinurile, șocurile electrice, cloroformul prin
țevi flexibile
purtându-l sub pământ unde un urlet de nichel digera micile
animale.


pământul era ars, mutilat, străbătut de sarcopții rădăcinilor,
plin de larve și fluturi
țărână de fluturi și efemeride unde lumina stârnea un
neînsemnat zvâcnet batjocoritor
în picioare prelungi și elitre.


iar ei pătrundeau în lumină, despicând pădurile moi ale
nervilor
care se bolteau, dădeau lăstari și ardeau deasupra unor
leneșe râuri de sânge,
ei se înfășurau în lumină, ei se spălau în lumină, cu pletele lor
violete
pline de crengi de măr și paianjeni; cu rachete de lut și în
turnuri de faguri
ei se apropiau de astrul care-i ardea vitrificându-le craniul,
transformându-i
în accesorii uscate ale imensului lor ochi pineal, ființe
vegetale
zburând în grupuri, sângerând din toate motoarele, azvârlind
mănunchiuri de vene spre stele ; curățându-se de carne și
măduvă,
lipindu-se de retina solară.



de acolo, bărbați și femei contopiți în inflorescențe mirifice,
emanând lumină,
priveau înapoi spre pământul lor tărcat, învelit în blana
plantelor carnivore,
ținut al orbitoarei dureri, al chinurilor facerii amplificate
de rețelele de megafoane
al geamurilor stropite de sângele păsărilor multicolore,
instrumente de măsurat apăsarea,
dar mai cu seamă al lor, al celor ce posedau buze și creier,
al celor devorați de dinastiile stelelor.



stranie stirpe, oasele lor își aminteau încă forfota
coacervatelor
frenezia diviziunii, groaza de o moarte lichidă, spiralele
visătoare
șerpuind, cu pseudopode și cili prin aurul morților uniți
într-o singură față
în cântecele de glorie ale celor ce așteptau înălțarea și care
erau numai cântec.



soarele pierdea neutroni în oceanul scânteind de vertebrele
peștilor
cu ochi telescopici, ciocnindu-se stol după stol, înfășurați
în drapele
fluturându-și armurile în noaptea unei guri niciodată deschise
nepronunțând niciodată un nume; își aminteau
forme șuvoind cu limfa unele din altele, împroșcând lichid
seminal,
chircindu-se și intrând în pământ, unde le așteptau cupa și
flacăra,
străbătând peste oglindă, târându-se printr-o apă cu mult mai
subțire
adormnind pe o piatră în mijlocul ierbii până la șolduri.
generații de sânge devorau generații de sânge, erau între
cristalele timpului
și simțeau arsura ochiului care privea la microscop agitația
absurdă
și pe epidermele lor se ivi stigmatul mâinii cu lanțeta care
tăia
mușchi și tendoane, țărână și vânt.



în case de calcar, ca nautilii, se-adăpostiră și nori le
curgeau printre ferestre
se adânceau în creier, irigând lobii cu o ectoplasmă elemetară
în pântecele mamei voastre vă veți repeta dinastiile
dar deznădejdea și întinderea membranelor voastre de aici
se vor declanșa.
eidetici ș i puri, spălați de fulgii de spumă pătrunși dinspre
mare,
bărbați și femei au pătruns în labirinturile iluzorii, într-un
moloch înstelat
și le-a fost cald și frig, au cântat și-au urlat, au născut
și-au murit
și s-au întrebat care este sensul vieții lor printre ganglionii
nervoși, și tot au murit
și-au acoperit nările cu ceară, și-au retezat nervii optici și
tot au murit
și au inventariat stelele numindu-le cu cifre sau nume romantice
și tot au murit.




acolo pe pământul lor și-au înfășurat peste carne, cum erau
bărbați și femei,
trupuri vecine și oarecare concepte, cofetării și troilebuze,
construcții
abia vizibile printre crengile nervilor ; au îngropat sub
pământ
cabluri și țevi, initiind o industrie de prelucrare a morților
vestiți mai ales pentru blana lor prețioasă și eroismul lor
presupus,
au înotat unul în euforia altuia, au rănit și au fost răniți
dar mai ales n-au crezut și nu vor crede niciodată
că au trăit așa cum trebuiau șă trăiască, în apartamente
meschine
în restaurante meschine, în biblioteci și în subterane meschine
numai atât, la capătul dansurilor sălbatice ale viscerelor
sub stele și în mireasma alcovurilor,
numai câteva zeci de rotații ale planetei lor, numai o
existență încorsetată
în fiare nichelate, predeterminată, pulverizată la comandă,
matematic ratată,
conform legilor statistice
numai o dragoste pentru care nu există aparat de măsură,
numai un pământ,
numai un corp, numai un grup de obiecte mereu aranjate
la fel,
numai atât pentru cei împrăștiați printre constelații și
flăcări,
cei dotați cu capacitatea de a înțelege uriașul koan al
galaxiilor
cei care au privit alephul, cei care l-au văzut pe narajana
sub bilioanele sale epifanii,
numai perspectiva de neacceptat a întoarcerii în circuitul
materiei, în moartea senzorilor
și de a rătăci goi și orbi, pe jumătate devorați, pe o planetă
de nervi, nervi și nervi



acolo pe retina de fosfor a soarelui, hrănindu-se cu fructele
ovoidale ale luminii,
cu pletele violete fluturând în vântul solar,
ei adormeau zâmbitori, căci de acolo puteau să privească
arahnida iluziei
țesând o plasă de nervi faciali și azvârlind-o pe lume.
\"

La mulți ani, dragă ama,
La mulți ani, inspirație
La mulți ani, poezie!


A./2