Poezie
runda elena
din \'timpul feminin\' [indicativ]
3 min lectură·
Mediu
petite chanson contre l\'exil d\'helene
hai!
sa jucam, sa jucam la simplu aproape mixt
o partida de apropiere-indepartare
tu lanseaza eu o sa-mi potrivesc pumnul incapator
pe semi-imbratisare semi-recul (acesta nu e decat
reverul original
si sfintenia mea)
blitz! o sa ne amintim de arcul acesta de azvarlire si panda
de meciul acesta continental precum trecutul trecutului nostru
duplicat si cu fanioane in coada se infrunta
in ghioage si buzdugane si tranta
de-a dreptul si ploua rar si oblic din pliscuri cu apa vie
precum va mai fi fost precum (pumnul cascat tentacular)
o sa ne mai fie
mult
si mult
stiu iti stiu ondularile androgine subteranee de-a forma
cartitelor acreditate viermilor susuratori de nisip, iti stiu
strecurarile zvelte prin tunelurile scurtcircuit de idee
plaga atomica de-a scuipa de pe balustradele stratosferei
focuri de artificii
gheizere napalm si
(fara sa te incepi) sange neterminat
mai ales m-ai ales fiind tu trecut prin sprayul de neinvingere
jetul acesta-armura intarit caramelizat, stii
imi stii pactul cu zodiile de aer si gratiile tremuratoare
de trestii-meduse-silfide construindu-si fileul de back-up
de-a spatele meu mladioase si translucide un capat
care nu se numeste pe sine
nu se cheama inexpugnabil si
nu-totdeauna atine
traiectoria fugii ei somnambule necautate cu genunchii la piept
gangurind secvente troiane elena? elena tu o ai cunoscut tu o ai patruns
si repudiat o ai inlocuit cu coapsele largi ale toate-culorilor lipite in
femeia-gestalt o ai retezat din cantece cu dantura ta de burete eu
eu o am mangaiat stins si matern cu pumnul meu deschis catifelat
atat de putin, intre doua inchideri
o am strigat! am strigat ca e inca asa de frumoasa asa de frumoasa ca nu se cade ea
NU CADE in moarte din hibernare ma deschid ii fac loc de timp imi fac palmele
noi primitoare la standuri (ma trec catre stanca ma spal catre valuri mananc si adorm si iubesc pana mi se netezeste hamacul de chiromantie si veghe
ca sa leagan ajungerea ei inhatata de lipsa de stare) o
absorbi o arunci indarjit accelerat dinspre latura ta spre indepartare
dai drumul pe culoarele cantecului firelor curgatoare de smoala
elegante gondolele gandacilor de bucatarie
valsand, incheieturile mele
incordate scrasnesc precum va mai fi fost si-o sa ne mai fie
mult
mult elena
impanzeste aerul cu staruinta ei nestiutor recursiva
in timp ce invat ranjetul tau propulsor tu inveti
amintirea mea defensiva
arbitrii se-astern despletit peste cetini inmiresmate si surmenaj
si tablele legilor cresc calcaros-electronic in feuilletaj
rotesc ciclic-indumnezeitor scorul, adauga
ah, inca si inca adauga
vieti.
hai!
sa jucam, sa jucam la simplu aproape mixt
o partida de apropiere-indepartare
tu lanseaza eu o sa-mi potrivesc pumnul incapator
pe semi-imbratisare semi-recul (acesta nu e decat
reverul original
si sfintenia mea)
blitz! o sa ne amintim de arcul acesta de azvarlire si panda
de meciul acesta continental precum trecutul trecutului nostru
duplicat si cu fanioane in coada se infrunta
in ghioage si buzdugane si tranta
de-a dreptul si ploua rar si oblic din pliscuri cu apa vie
precum va mai fi fost precum (pumnul cascat tentacular)
o sa ne mai fie
mult
si mult
stiu iti stiu ondularile androgine subteranee de-a forma
cartitelor acreditate viermilor susuratori de nisip, iti stiu
strecurarile zvelte prin tunelurile scurtcircuit de idee
plaga atomica de-a scuipa de pe balustradele stratosferei
focuri de artificii
gheizere napalm si
(fara sa te incepi) sange neterminat
mai ales m-ai ales fiind tu trecut prin sprayul de neinvingere
jetul acesta-armura intarit caramelizat, stii
imi stii pactul cu zodiile de aer si gratiile tremuratoare
de trestii-meduse-silfide construindu-si fileul de back-up
de-a spatele meu mladioase si translucide un capat
care nu se numeste pe sine
nu se cheama inexpugnabil si
nu-totdeauna atine
traiectoria fugii ei somnambule necautate cu genunchii la piept
gangurind secvente troiane elena? elena tu o ai cunoscut tu o ai patruns
si repudiat o ai inlocuit cu coapsele largi ale toate-culorilor lipite in
femeia-gestalt o ai retezat din cantece cu dantura ta de burete eu
eu o am mangaiat stins si matern cu pumnul meu deschis catifelat
atat de putin, intre doua inchideri
o am strigat! am strigat ca e inca asa de frumoasa asa de frumoasa ca nu se cade ea
NU CADE in moarte din hibernare ma deschid ii fac loc de timp imi fac palmele
noi primitoare la standuri (ma trec catre stanca ma spal catre valuri mananc si adorm si iubesc pana mi se netezeste hamacul de chiromantie si veghe
ca sa leagan ajungerea ei inhatata de lipsa de stare) o
absorbi o arunci indarjit accelerat dinspre latura ta spre indepartare
dai drumul pe culoarele cantecului firelor curgatoare de smoala
elegante gondolele gandacilor de bucatarie
valsand, incheieturile mele
incordate scrasnesc precum va mai fi fost si-o sa ne mai fie
mult
mult elena
impanzeste aerul cu staruinta ei nestiutor recursiva
in timp ce invat ranjetul tau propulsor tu inveti
amintirea mea defensiva
arbitrii se-astern despletit peste cetini inmiresmate si surmenaj
si tablele legilor cresc calcaros-electronic in feuilletaj
rotesc ciclic-indumnezeitor scorul, adauga
ah, inca si inca adauga
vieti.
054763
0

precum va mai fi fost precum
o sa ne mai fie
mult
si mult\"
\"mai ales m-ai ales\", imi place mult asta!
\"o ai retezat\"
\"o am mangaiat\"...punctez doar
ama, am prins ideea in urma discutiilor de pe chat; altfel..ermetic, cred ca o stii.