Gabriel Nita

I-am scuturat de pe umăr o poezie, ea a încuviințat și astfel am ajuns să ne petrecem seara împreună. După ce m-a dezbrăcat i-am explicat cât de importantă e simplitatea în viața mea, cât de

Povara mea sunt poeziile scrise. Cine m-a pus să mă joc de-a cititul în după-amiaza aceasta? Afară, un pescăruș a zburat deasupra casei mele, iar eu urmărindu-l cu privirea vedeam un alt

Când pui mâna pe volan Tu în piept ai un elan Ce-l oprește cu centura Castitatea, nu și gura.

Timpul - o săgeată plecată din arc. Nu puterea brațului contează, ci agerimea ochiului.

\"Al treilea vagon, de la mijloc...\" Rugaminte: a se scrie cu dragoste.

Îmi sugrum strigătul. Lasă, să descopere alții prima ninsoare. Atâta tăcere… Iar în colț păianjenul negru. Dau jos de pe dulap albumul cel mare. Hârtie de orez, o fotografie ici-colo. Calc apăsat

Pictam și atunci a început să plouă, să fulgere, pe retine, între un strat de sensibilități și altul delicat de nervi, un gest simultan, o căutare a centrului, ah, ia-ma! ia-ma!, a muchiilor

Orbytor înseamnă prea multă lumenă, și nickdecum întunericul la care ne-am aschtepta de la un orb. Avem norocul acedsta, că nu e o malaDie contagioasă, de care să trebuiască să ne pherim cu măști

Mâinile ei aveau ceva retrograd, sfârcurile i se retrăgeau dureroase în cochilia lor cu zgomot de ocean, ochii i se deschideau, pupila lor se destrăma printre gene, respirația îi fugea

Din prima zi în care am vizitat site-ul poezie.ro acesta a fost pentru mine un labirint. Un labirint născut din texte, gânduri, oameni și pseudonime. Astăzi, agonia.net e unul și mai adânc. Am intrat

De fiecare dată când întorc gravitația firicelele de nisip se așează altfel, timpul se scurge cu altă viteză, săpunul din apă face clăbuci, o spumă violetă trebuie să mă aplec pentru a-i

*** Trotuarul e gol. Eu singur înfrunt vântul ce vine din nori. *** Plouă pe pleoape. La marginea genelor văd curcubeul. *** Zborul unui fulg. Încolăcesc privirea și-l trag spre

1. Dansatoarele cu picioare albe își fac rondul de noapte sărind cu grație de pe o mașină pe alta în traficul multicolor, printre faruri. 2. Se întâmplă ca o pasăre să plouă. De-abia

El poet, ea o poiată, se spărgea lumina toată într-un ochi, într-un gând fără loc și fără când. Pumn de colb, palmă de apă, lui silabele îi scapă și se-ndreaptă ca nebun spre poiata lui, sub