Toamna ta de domnișoară

Al treilea mi-a placut mai putin. Mi-au placut mult primul, al doilea, al patrulea si al cincilea. Mi-ar placea sa am un tablou cu haiku-urile tale.

lapislazuli este un indragostit...

doi este duperb... pur si simplu...
nu prea ai ce spune la un haiku, mai ales la unul care ma lasa mut de uimire. doi este pur si simplu formidabil poate din cauza sugestiei. adriana vrea un tablou cu doi. ce fel de tablou? un tablou cu un ochi, cu gene si cu un curcubeu asternut peste ele. hmm...
tocmai mi-am adus aminte de o imagine dintr-o poezie de-a lui mat(ei ghigiu, bla-bla-bla), in care printr-o clipire genele lui (sau ale ei, ale noctei?) spintecau cerul. sau pamantul. sau... dar mai conteaza? spintecau universul! superba imagine. grandioasa.

haiku-urile lui lapis imi par a fi deosebit de calme, probabil ca am ramas cu impresia asta de cand am citit \"constanta\". pun pariu ca toamna de aici este tot de pe plaiuri constantene.

oare ati remarcat? fiecare haiku este un cliseu. impreuna compun un film, o poveste. va aduceti aminte de proiectoarele acelea vechi la care ne aratau parintii povesti? tata cumpara filmele de la librarie, dar se gaseau cu duiumul peste tot. erau numai imagini, colorate. ca aici. nu exista miscare. doar cliseul. detaliul. si emotia. emotia cititorului.

sa nu uit: mi-a mai adus aminte de ioana lui pan din toamna ei (\"ioana din toamna\", cine stie cunoaste), care este una din poeziile ce mi-au lasat impresii bune.


*mea... si emotia...

Hop și eu!
Nu pot să mă opresc la un singur haiku. Îmi plac toate! Și pentru a completa dorința Adrianei, spun că din tablou nu ar putea lipsi nici unul. Există oare un pictor care să reușească să aștearnă din penel imaginile surprinse \"atât de fraged\" de tine?

Sa fie ceea ce creezi un joc al cuvintelor prin care ii atribui Domnisoarei o luna din an in care are dreptul de a se naste, de a trai si de a muri in timpul care nu este al ei?
Trecerea de la goliciune la amploare, de la zi la noapte si de la lumina la intuneric fac parte din ceea ce poate uni strategic cerul cu pamantul.
Sentimentul transmis de actiunea prezenta face o oprire in natura umana si brusc, dar atat de previzibil este creata ideea de sfarsit, prin concluzia unui muribund ce isi asteapta viitorul.
Ceea ce ai simtit cu siguranta nu poate fi interpretat in maniera in care ai scris... si ma opresc la confuzia realizata intre suflet si trup.

Multumesc pentru vizita.

Alooper, ai dreptate in privinta \"filmului\" de imagini, cu mentiunea ca din acesta lipsesc unele.

Ramane sa le gasesc si pe acestea, pentru a completa tabloul.

Pe curand!

Mie imi place in mod deosebit numarul cinci. Toate au ceva tremurator care te emotioneaza si iti da vise frumoase.

Prea calofile pentru gustul meu. Academice. Totul se desfasoara intre esente, \"noaptea\", \"pamantul\", \"toamna\", \"dansul\" samd. As vrea un haiku care sa-mi reveleze culoarea particulara a unui anumit cer, noaptea, sau a unei anumite frunze, toamna. Problema nu e filosofica -conventionalitatea, generalitatea limbajului-, ci a strategiei textuale: e mult mai greu sa fotografiezi clipa, decat sa pictezi acuarele academice, si \"frumoase\", despre minunata Noapte, Toamna, sau alte de acelasi fel.

O critica serioasa, intr-adevar. O sa ma gandesc.

Problema e ca nu am incercat sa descriu, ci sa sugerez. Nu o natura, nu un peisaj, ci un sentiment. Sau o incolacire de sentimente...

Ar mai fi de lucru pe ele, asta e drept. Nu-mi place ca nu se leaga intre ele, nu sunt suficient de fluide.