Poezii

Povara mea sunt poeziile scrise. Cine m-a pus să mă joc de-a cititul în după-amiaza aceasta? Afară, un pescăruș a zburat deasupra casei mele, iar eu urmărindu-l cu privirea vedeam un alt

GNGabriel Nita

0

3

Aceste momente erau formate din interstiții, gândurile se compuneau succesiv, iar tandrețea de pildă nu putea fi cuprinsă în nici o clipă anume. Mă detașam de tot și de toate, aveam o stare

GNGabriel Nita

0

2

Când pui mâna pe volan Tu în piept ai un elan Ce-l oprește cu centura Castitatea, nu și gura.

GNGabriel Nita

0

2

Pictam și atunci a început să plouă, să fulgere, pe retine, între un strat de sensibilități și altul delicat de nervi, un gest simultan, o căutare a centrului, ah, ia-ma! ia-ma!, a muchiilor

GNGabriel Nita

0

6

Orbytor înseamnă prea multă lumenă, și nickdecum întunericul la care ne-am aschtepta de la un orb. Avem norocul acedsta, că nu e o malaDie contagioasă, de care să trebuiască să ne pherim cu măști

GNGabriel Nita

0

6

Mâinile ei aveau ceva retrograd, sfârcurile i se retrăgeau dureroase în cochilia lor cu zgomot de ocean, ochii i se deschideau, pupila lor se destrăma printre gene, respirația îi fugea

GNGabriel Nita

0

5

De fiecare dată când întorc gravitația firicelele de nisip se așează altfel, timpul se scurge cu altă viteză, săpunul din apă face clăbuci, o spumă violetă trebuie să mă aplec pentru a-i

GNGabriel Nita

0

3

*** Trotuarul e gol. Eu singur înfrunt vântul ce vine din nori. *** Plouă pe pleoape. La marginea genelor văd curcubeul. *** Zborul unui fulg. Încolăcesc privirea și-l trag spre

GNGabriel Nita

0

9

El poet, ea o poiată, se spărgea lumina toată într-un ochi, într-un gând fără loc și fără când. Pumn de colb, palmă de apă, lui silabele îi scapă și se-ndreaptă ca nebun spre poiata lui, sub

GNGabriel Nita

0

5

În orice câmp magnetic moleculele de oxigen se vor polariza spontan, tinzând, oh, tinzând așa cum numai ele știu să tindă, spre apă... /20.05.2003/

GNGabriel Nita

0

0

Oamenilor pe care îi iubeam le-am dat următorul test: teleportați-vă în mine, ocupați-mi liniile de forță, răsfrângeți-vă gândurile în fiecare canalicul, în fiecare celulă a mea. Priviți-mă

GNGabriel Nita

0

0

Iată, fiecare frunză ce se târăște în jos pe undele mele seismice poartă cu ea o fărâmă de toamnă. Îmi decojesc lent pielea de pe palme, aici o imagine, aici un paradox, la urmă

GNGabriel Nita

0

3

Iată: așa cum te prevenisem, în dimineața asta eu sunt un altul, mi-am păstrat fața, plasticul atent modelat al măștilor succesive, dar în spatele lor m-am transformat, nu mai sunt un

GNGabriel Nita

0

7

În bătăile ceasurilor articulate de pulsul meu solar încarc muzică pe un canal neuronal dedicat: mă las scăldat de flash-urile de energie pură, îmi concentrez ochii asupra fotografiei tale și

GNGabriel Nita

0

5

Omul E lună plină! În căușul din palmă, apă și stele. Steaua Umbre infime furându-ne lumina: a trecut timpul. Oameni și stele Dansând pe valuri, o stea s-a desprins de cer: ne privim

GNGabriel Nita

0

6

Stele de cretă... Ceru-i peștera neagră a ochilor tăi. /11.05.2003/

GNGabriel Nita

0

7