La sud de soare

Mai stiu franturile de Eu dintre miracole nascute...as fi ars candva pe apa tot ce am...in treacat imi scufund cate un pic pumnul de cenusa in vantul marunt imbibat de timp zi dupa zi ca dupa o atingere a ei sa renasc asemeni pasarii Phoenix...imagini speranta prea grele pentru plapanda clipa...imi place lumea ta

mi-a placut extrem de mult poemul acesta...
prima parte nu este extraordinara...da\'poemul este salvat de urmatoarele versuri:
\"Așa,
trebuie să mă rup de mine,
să mă îmbib de timp zi după zi,
până când devin prea greu,
până se sparge sub mine ceva
și mă scufund.
Câte un pic. \"

si daca miracolele nu s-au nascut inca pentru tine...atunci cum iti explici finalul poemului?

\'mă rup de mine si mă îmbib de timp zi după zi,
devin prea greu se sparge sub mine ceva
și mă scufund
un Eu maruntit lasat pe apa\'

Gabi, uneori mi se pare - poti sa te superi, nu o spun cu rautate - ca prea lungesti versurile. Varianta de mai sus e doar o sugestie, poti sa tii sau nu cont de ea, oricum nu reda decat o parte a ideii tale, vazuta cu ochii mei.

Cu prietenie,

Geta

Pertinent comentariul Getei Adam. E o idee asupra careia ar trebui sa reflectezi, Lapislazuli.

In fiecare zi caut un poem; de fapt caut POEMUL. Azi l-am gasit aici; multumesc!

Gabi, imi pare ca poezia ta s-a schimbat in ultima vreme...atitudinea fata de tine insuti este acum alta...Sa fie asta o maturizare, schimbarea tanarului in barbat?

Poemul acesta mi-a facut aceeasi impresie ca anterioarele...Stii care este aceasta impresie?

Pe mine m=a atins ultima strofa, da, ce naiba, nu se putea altfel. In rest au dreptate antevorbitorii si in ceea ce priveste maturitatea, dar si nevoia de restrangere a primei parti, oarecum labartate.

Multumesc tuturor pentru vizita, poezia aceasta a incercat sa surprinda sentimentul pe care mi l-a lasat o carte (La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami).

Sper sa fi reusit, iar daca ati citit cumva si voi cartea, orice gand al vostru despre ea m-ar bucura.

In ceea ce priveste maturizarea, da, simt si eu acelasi lucru (desi probabil mai e mult pana departe :).

Ma gandesc la observatia ta, sa stii.

Justificarea, in cazul de fata, ar fi acela ca urmaream sa obtin un anumit ritm, similar cu cel al cartii.

Primele versuri s-au vrut intr-un fel fragmentate, pentru ca spre sfarsitul primei strofe ele sa capete ritm.

Un ritm oarecum grav, similar acelei imbibari lente, cu timp.

Nu cred ca poti intelege cu adevarat poezia daca nu se strecoara o anumita pauza in citirea ei.

De altfel ramane ultima strofa, in care orice artificiu s-a vrut indepartat.

Eu cam asta am vrut sa fac, nu pot insa sa apreciez daca am si reusit foarte bine. Cum ziceam, o sa ma mai gandesc insa la sfatul tau. Mai vorbim!

\"Nu știu
dacă miracolele s-au născut încă pentru mine,\"
Imi place inca de la inceput; despre ritm, eu nu la-m simtit, modificandu-se, pana la sfarsit.
Imprumuta-mi si mie cartea!