Poezie
Praf de cretă
2 min lectură·
Mediu
Povara mea sunt poeziile scrise.
Cine m-a pus să mă joc de-a cititul în după-amiaza aceasta?
Afară,
un pescăruș a zburat deasupra casei mele,
iar eu urmărindu-l cu privirea vedeam
un alt pescăruș, imaginat cândva.
Mi-am promis să scriu despre mare,
și am descoperit că aceasta e epuizabilă,
ca toate metaforele despre timp.
Mi-am promis să spun adevărul,
pentru a-l descoperi maleabil, modelabil în degete ca un lut
tânăr.
Ah, eram furios și nici măcar,
îndrăgostit și cinic, ascunzând-o,
limpede ca un solz de pește,
înecându-mă, tușind,
zâmbind ironic și preocupat să privesc în soare,
orb la parfumurile seducătoare ale blondelor infantile
ce citesc poezia pe buze și și-o însușesc furându-ți sărutul.
Eram indicele modificat de refracție al aerului
deasupra flăcării de la brichetă,
eram tentat să umflu cauciucurile de la bicicletă și să plec,
spre alt oraș, unul imaginar,
în care hotelurile să fie goale iar recepționerul să mă privească
cu neîncredere.
O noapte?
Nu mi-ar fi ajuns o noapte pentru a spune ce doream,
nici nu aș fi început, sunt din ce în ce mai sigur,
aș fi riscat să fiu acuzat că mă contrazic singur,
aș fi fost în stare să admir frumusețea reginei nopții și să mă prezint la petrecerile
de majorat
cu un biet trifoi la butonieră, mirosind a verdeață,
nici măcar cu patru foi.
Nu aș fi dansat niciodată, aș fi improvizat o scuză,
scriam și aveam un răspuns
pentru toate.
Problema mea e că mă citesc și nu descopăr nici un sistem,
nici o ecuație de dezlegat, tatăl cui, fiul și fratele cui,
nici o legătură de rudenie între cuvinte,
e doar un gol în locul căruia aș vrea
să fiu din nou eu.
Zdrobesc cretă între degete și vântul mi-o fură,
nu veți mai călca pe desenele mele,
v-o promit.
/14.03.2004/
035297
0
poeziilor scrise dupa amiezi de duminici
sordid primavaratice
citite
pe zborul unui pescarus ratacit pe continent
isi cauta casa pe un tarm valurit
alaturi de celalalt
imaginat candva
Mi-ai promis
sa scrii despre marea ratacita
ca despre o alta
despicata candva
intr-un timp epuizat
si rosu
Mi-ai promis
si ca vei spune un adevar
general modelabil cu degetele
dar stiu ca erai doar furios pe tineretea lor
pe imaginea refractata
de buze impreunate pe un solz de peste
intr-un sarut blond
parfumat
pe un vers plagiat de la soare
Un indicele modificat de refracție
si gata
esti tentat sa pleci
cu primul unghi schimbat al flăcării de brichetă,
spre alt oraș
intr-o noapte marunta
de neîncredere
Nu e de ajuns
o dorinta pentru a pastra o noapte
început
de frumusete ma plec
spre ziua
anonima intre alte zece flori
la un majorat
agatat
trifoi la butonieră
scriai și aveai un răspuns
pentru toate
pe locul acela gol
trebuia să fiu din nou eu
am pastrat doar desenul acela de creta
calcat de pasii tai la plecare
n-as vrea sa ploua azi
sa iti pierd urmele
am speranta ca mica mea joaca pe versurile tale nu te va supara pentru ca mie efectiv mi-a facut placere sa te citesc.
cu bine,
Dana