Poezie
Prima noapte
1 min lectură·
Mediu
Mâinile ei aveau ceva retrograd,
sfârcurile i se retrăgeau dureroase
în cochilia lor cu zgomot de ocean,
ochii i se deschideau,
pupila lor se destrăma printre gene,
respirația îi fugea înăuntru.
Aveam nevoie de frumusețea ei,
și când o găseam purta
ochelari de soare cu ramă albă și lentile negre,
aveam nevoie de un vânt care
să dea formă nedumeririi mele în fața lunii,
și când îl găseam, când îi simțeam atingerea pe brațe,
eram rugat să apropii un pic fereastra,
să o închid,
să mă curm.
Buzele ei aveau ceva retrograd,
un gust de salivă amestecată,
o mișcare ușoară în vânt,
un fel de adio mascat,
în loc de zi era prima noapte.
/21.11.2003/
055015
0
În forță, aș putea spune...
Mi-a plăcut în mod deosebit prima strofă. Spre final, poate că te-ai mai diluat puțin, dar poezia rămâne una frumoasă.
Sper ca de acum să te avem mai des printre noi și cu texte de cel puțin aceeași valoare.
Andreea