Gabriel Nita

Refuz. Refuz sa cred ca marea nu-si va atinge niciodata telul. Prea multa spuma alba se naste la marginea valurilor sale, frematand spre nisip si muscandu-l in trecere. Prea multi

Primul meu gand cand ma trezesc dimineata il indrept spre tine si apas teatral pe tragaci, asteptand sa te prabusesti sfartecata de glontul imaginar al prea multei mele iubiri, nevinovato!...

Bob, dau in bob, zvarl pe masa, negru, aplec ochi sfredelitori cautand raspunsul, asteptatul si doritul, sau detestatul, raul bob.

Simt intr-o nara pulsul tau, aducand a boare sarata: nu e o metafora, sangele se stie ca are culoarea si gustul acesta. Imi trec stabilopozii poetici in cealalta mana, sa-mi pipai fata. Dupa

Un cuvant micut, inima, povestind despre dragoste, fericire, frumusete si toate alte cele...

Nu mai pot sa te chem. Am incercat la malul apei. Dar cuvintele si strigatele si plansul cad in apa, grele de departare. Se scufunda. Iar mie imi e greu, toate se aduna

Sunt o fire mai alba, dar ochii ii am albastri. Si ratacesc: acolo unde altii cauta eu zambesc, acolo unde altii gasesc eu plang. Sunt o fire mai alba si asta se vede in ochii mei, oricat de

Daca ne-am certa cu stelele, ele nu ar sti cum sa ne pedepseasca. Poate ca doar ar straluci din ce in ce mai tare, pana nu am mai putea vedea luna.

Oameni, de voi nu ma tem si nici nu ma plang. Voi sunteti ce vreti si ce puteti. Ma plang si ma tem de cer, pentru ca el nu este ce vor oamenii si nici ce ar putea fi.

Caietul acesta e nebun. Foile ii sunt netezi si cuminti, dar el le tine inchise intre doua coperti grele.

Caut doua maini mici, vesele: palmele tale care sa se inalte din spate prinzandu-mi brusc ochii, intunecandu-i. Si totodata luminandu-i in clipa aceea ce parca nu se termina in care ma

Prin oboseala, vaslind lent, fara carma, cu palmele uscate, batatorite, reci, aproape timid.

Merg de-a lungul falezei, imi caut drumul si pun in pamant pietre triunghiuri: neregulate, ascutite, din loc in loc, sub diverse unghiuri si directii. Le las in urma mea si umbrele lor

Acel om a venit la mine sa-mi spuna: \"A iesit soarele afara, vino si tu sa te bucuri!\" Era fericit si imi zambea. \"Bine!\", i-am raspuns eu, desi stiam ca e miezul noptii si va fi

Un diamant nu e frumos. E frumos ceea ce si cum privim. Un diamant e o piatra ca atatea altele, dar ochiul unei fete frumoase e adesea prea frumos, in el, pentru a o putea spune. Nu in

Nu pot sa spun ca sunt decat accidental, si-n orice caz, pe termen scurt. Am undeva departe de ochi sufletul meu, astfel marginit si usor de redus la un punct. Singur, vreau totusi sa

Eu nu cred in lacrimi pana nu vad ca forma lor e perfect hexagonala, de fulg rupt de zapada ce s-ar putea topi, fierbinte, in ochii tai.

Se aduna in tine, incet, incet, pe nesimtite, cand dormi, cand visezi, cand te crezi aparat si puternic prin ceea ce vrei, prin ceea ce poti, cand esti treaz, dar nu stii, nu-l auzi,