Gabriel Nita

Ma plimb in gand si in timp. Goala ghemuita pe plaja e singura fata ramasa ce inca mai sta. Si frunzele mor toate curand batand in ele acest vant cu totul rece. Valurile cresc unul dupa

Ochii aceia! Erau negri, mari, limpezi si bogati. Erau ochi pe care nu-i uiti, erau ochi ce te urmaresc in somn, da, chiar si in somn, cand totul este negru, dar negrul lor, doar

As vrea sa am ochii atat de limpezi, incat cand ii tin larg deschisi spre cer in ei sa se reflecte tot pamantul.

Dar daca eu vorbesc despre dragoste, cand voi poate aveti alte intrebari si raspunsuri, si poate sunteti nepasatori, si puternici, si poate chiar dispretuiti, asa, fara s-o spuneti, in

M-am nascut in zodia celor care n-au odihna: sunt dintre cei care nu prind apa. Teoretic, prin mine ar putea trece intreaga viata, caci sunt la fel ca o scoica sparta. Nu

Crocodilul cu corn verde se-ascundea la mine-n san l-am rugat sa mi te ierte doar ca el n-avea stapan. Si-a muscat cu dintii rai trupul tau fragil de fata am vazut in ochii tai o privire ce

Am cunoscut sentimentul vostru pe care-l numiti tulbure iubire. L-am recunoscut de indata, luandu-ma mai ales dupa unele gravuri din muzee. Avea parfumul stiut, un pic dulceag in rest

Am cautat fata de sticla, doream ca trupul ei sa fie transparent, ca zambetul ei sa fie rece, ca degetele mele sa nu-i poata trece prin par. Am cautat o fata de sticla, dorind sa o gasesc si

Cautarea si viata mi le-am incredintat candva unei fraze. Si poate inca sper, pe-ascuns sa o inchid - dar sunt un orb: sub degetele-mi groase, lipsite de blandete, toate literele toate se

Lumina se stinge in umbre, ma inec in visul acestei tristeti, plang... si nu mi-e rusine ca am sa mor, ca o sa dispar, ci plang tocmai viata: ca nu-i cea frumoasa, cea buna, ci doar un ceva

Vietii mele ii caut nehotarat o culoare. Stiu ca o culoare puternica este rosul. Sangele, care in palma se innegreste. Negrul acesta e o culoare frumoasa... Noaptea, stelele rasarind albe pe

Fulger zdrentuit de nori, prabusindu-si puterea trecuta catre un pamant verde ce rade dimineata cu un bubuit sonor. Dispretuitorul tunet.

Am incercat sa gust tacerea, dar n-am ramas decat cu-o urma uleioasa aici, in palma.

Idealul oricarei poezii, cred eu, ar trebui sa fie acela de a nu-l mai lasa niciodata pe poet sa mai scrie. El va ramane sa o citeasca si poate va adormi, asa, cu o foaie indoita-ntre

Idiot, luciul oglinzii din fata mea continua sa-mi arate chipul ostenit si bolnav, cu ochii inchisi, desi in adancul sufletului meu am simtit candva ca sunt mort.

Oamenii nu mai au ochi. Inevitabil, vederea s-a sfarsit, iar eu, lipsit de retina, m-am impiedicat astazi grav de un fir subtire furisat pe sub usa de lumina. Am cazut jos, intins,

Cuvantul cheie pe care l-am gasit gandirii mele este miscare. Mai exact, miscare oprita in loc, vazuta mut, in lipsa totala de audibil si de vizibil, in absenta insasi a urmei ca ceva ar fi

Demon rebel, aceasta bataie de inima (brusca, neasteptata) isi bate gongul in fiecare dimineata, dorindu-te cu totul albastra, dezbracata si palida-n aceasta culoare, luandu-mi razand mana

Multi nori: exista o sita prin care cerul trece in fiecare dimineata. Apoi ii ia vantul, valatuci uzi si plapanzi cu totul rupti, uneori plouand.

Sunt doar unul dintre poetii angajati cu ora in acest oras: sterg, cu o piatra neagra de cuart, oglinzile altora!

Fac repetitii de moarte tragica, nu-mi mai ramane decat sa-mi ascut cutitele alternative. Voi incepe prin a-mi despica pielea capului, despartind ochii in doua jumatati paralele ale

Peste umarul meu drept zboara un avion de hartie. Unghiurile sale celulozice capata proprietati aerodinamice in contact cu vantul umed care se ridica, vertical, din gandurile mele

Stric tesatura apei cu strigatul meu, iar marea se intoarce nelinistita, aproape furioasa, inghitindu-ma cu ochii ei urati, verzi si rai, brazdati de cute adanci, venind din

Unii din oameni simt cateodata nevoia de frunza. Putand lua orice infatisare, de la un vis si pana, chiar pana la o idee de moarte. Simtim nevoia de frunza, ne inverzim ochii nostri frumos