Poezie
Prea obosit
1 min lectură·
Mediu
Stric
tesatura apei
cu strigatul meu,
iar marea se intoarce
nelinistita,
aproape furioasa,
inghitindu-ma
cu ochii ei urati,
verzi si rai,
brazdati de cute adanci,
venind din strafund.
Imi preschimb dar gandurile
in capete de ata
pe care le-nfasor
in jurul degetului
meu mic.
Trag,
trag cu putere,
facand rotocoale,
din ce in ce mai multe
si mai iuti,
fire albe, negre,
capete ucigase de gand
strangand
in jurul tau.
Pe degetul mic
marea isi leagana valurile
din ce in ce
mai incet...
Pana fac nod.
Si-nchid pumnul,
prea obosit.
001575
0